sâmbătă, 6 ianuarie 2018

„Dresoarea” de Cristina Nemerovschi

Pentru că nu era despre costume, și despre pericolul de a plonja prin aer fără plasă de siguranță dedesubt, și nici despre fiorul de a intra în cușca unor animale fioroase. Nu era doar despre râsetele pe care le provoca clovnul și despre drăgălășenia canișilor care țopăiau pe acolo, despre puritatea porumbeilor sau despre grația cailor. Nu era despre uimirea provocată de iluzionist. Nu era despre mirarea de a vedea un om înghițind foc. Nu era numai despre asta.
Era despre pasiune, atât.
Și libertate.
Și magia de a intra într-o lume cu totul diferită de cea pe care ai lăsat-o acasă.

Este prima mea întâlnire cu o carte scrisă de Cristina Nemerovschi și țin să spun că am avut nevoie de câteva zile între momentul în care am terminat de citit cartea și momentul în care am început să scriu despre ea. Motivul fiind că nu m-am putut decide în legătură cu părerea pe care mi-am format-o - încă nu sunt foarte sigură. Nu știu dacă vi s-a întâmplat să vă placă un anumit lucru, dar să simțiți că ceva îi lipsește totuși. Cam așa mă simt eu acum. 

Mi-a plăcut mult povestea Ludmilei, căci ea este personajul de la care aflăm totul, dar în același timp am rămas cu senzația că povestea putea să fie mai detaliată, că unele aspecte, deși foarte profunde, au fost trecute cu vederea cam rapid și că n-au apucat să își lase amprenta atât cât ar fi trebuit. Poate astea sunt doar gândurile mele după ce am realizat că mi-ar fi plăcut să petrec mai mult timp alături de personaje și să ajung la un nivel mai profund de cunoaștere în ceea ce le privește, dar asta voi dezvolta puțin mai târziu. 

Așa cum am spus, povestea ne este redată din perspectiva Ludmilei, o tânără de 29 de ani, născută în Urcaina și adusă de căile vieții să lucreze în București, la circul Globus. Dorindu-și să aibă parte de un nou început, Ludmila alege să-și lase adevăratul nume în urmă și să se prezinte drept Lidia. Acest aspect este unul dintre puținele care o conturează pe aceasta drept un personaj misterios atât pentru proprii ei colegi, cât și pentru cititor. Cu toate că pare să aibă o fire mai distantă, oamenii nu încetează să fie atrași de persoana ei și poate chiar de toate semnele de întrebare pe care le lasă. În aceeași situație m-am aflat și eu încă de la începutul lecturii - Ludmila a fost un personaj pe care l-am îndrăgit ușor, un personaj pe care l-am văzut foarte uman. 

Înaintând în poveste, aflăm dedesubturile vieții Ludmilei, viață care ar frânge inima oricui îi ascultă conținutul, nici nu mai pomenesc de cineva care chiar o trăiește. Tânăra a crescut într-o familie cu un tată bețiv și violent, cu o mamă care prefera să închidă ochii atunci când Ludmila era victima bătăilor tatălui, bucurându-se că nu este ea în locul ei, și o soră mai mică, Oksana, pe care încerca să o apere de realitatea dură în care se aflau. Coșmarul prin care trece zi de zi, pare să se termine atunci când casa părintească ia foc din motive necunoscute și demonii din viața Ludmilei par să dispară. Informațiile pe care le are aceasta în momentul respectiv îi spun doar că este posibil ca ambii părinți să fi fost în casă, dar cu siguranță sora mai mică, Oksana, era plecată și nu avea cum să fie vătămată în vreun fel. Însă, odată ce realizează că sora ei nu mai apare și că nici cei din jur nu știu unde ar putea să fie, evenimentul fericit - oarecum - se transformă în demonul cel mai puternic, care o va urmări în tot restul timpului. Chiar și după aproape încă o jumătate de viață - noua viață -, întrebările referitoare la sora sa nu încetează să apară în cele mai banale momente ale unei zile obișnuite. Întrebându-se unde ar putea să fie și ce s-a întâmplat cu ea, Ludmila construiește tot felul de scenarii care să-i împace cât de puțin sufletul.


Sunt două mesaje foarte importante - din punctul meu de vedere - pe care „Dresoarea” le transmite și care cred că ar trebui subliniate și îngroșate și iar subliniate și iar îngroșate: nu toată lumea este făcută pentru a fi părinte, iar trecutul vine cu tine oriunde te-ai duce. Într-o lume în care să fii părinte a devenit un „trebuie” și în care fuga pare să fie cel mai ușor răspuns atunci când vine vorba de probleme, povestea Ludmilei - în care se pot regăsi multe persoane, chiar dacă povestea lor nu cuprinde evenimente atât de tragice - ne arată că poți să ajungi din punct de vedere profesional exact unde îți dorești, că poți să ai succes, că poți să fii apreciat(ă) pentru munca ta, dar cât timp nu ești împăcat(ă) cu propriul trecut, nimic din tot ce am enumerat mai devreme nu îl va face să dispară, din contră. De acest „din contră” se lovește și personajul nostru atunci când noua viață îi este bântuită de fantome atât imaginare, cât și reale. Acestea nu fac decât un singur lucru: distrug varianta de amânare a confruntării cu trecutul - fie el unul cunoscut sau ascuns în cele mai îndepărtate colțuri ale minții.

În același timp mi s-a părut interesant drumul pe care l-a parcurs „Lidia” în realizarea faptului că nu toți oamenii sunt monștri și nu toți te vor distruge dacă îi lași să se apropie. Cred că procesul ăsta înfrumusețează cu atât mai mult toată povestea - felul în care, din când în când, în mijlocul suferinței, apare un buchet de trandafiri.

Există un personaj feminin care mi-a fost incredibil de antipatic, dar despre care nu pot să spun scriu nimic pentru că ar însemna să dau cel puțin un spoiler - așa că mă voi abține. Totuși, pentru cei care au citit deja cartea sau urmează să o citească, acest personaj feminin are părul albastru cu șuvițe negre - la final. :)

Lectură plăcută!

luni, 1 ianuarie 2018

Produse cruelty-free (1)

Am promis acum mult timp - cam jumătate de an - că voi scrie despre câteva produse folosite de mine. De ce tocmai despre acestea? Pentru că, din câte știu eu, sunt produse ale unor firme care nu testează pe animale, iar în caz că există persoane care vor să mai scape lumea de „cruelty”, nu strică un astfel de articol. 

Cremă de corp cu portocale dulci și unt de shea de la VIVANATURA. Încă din vara lui 2016, crema aceasta a devenit crema mea preferată. Mirosul este unul foarte frumos - în special pentru fanii mirosului de portocale - și chiar dacă este un miros puternic, nu este genul acela de miros chimic, dacă știți la ce mă refer. Într-adevăr face exact ce spune, hidratează și catifelează pielea. În cazul în care portocalele și untul de shea vă fac să credeți că este o cremă greoaie, nu e deloc așa. Intră rapid în piele, nu lasă niciun fel de peliculă uleioasă la suprafața acesteia și - din punctul mau de vedere - pielea se simte mult mai fresh după. Nu conține parabeni și este un produs românesc, testat dermatologic, dar nu și pe animale. 

Loțiuni de corp cu ulei de iasomie și ulei de susan de la ALVERDE. Țin minte că la un moment dat mi s-a terminat crema de la VIVANATURA și când am dat o fugă până la DM ca să iau alta, nu am mai găsit. Pentru că nu aveam răbdare să mai caut în momentul respectiv altă cremă cruelty-free și pentru că știam că produsele celor de la ALVERDE sunt vegane, am zis să încerc ceva de la ei. Zis și făcut! Această loțiune este primul produs pe care l-am încercat de la aceștia. Într-adevăr hidratează pielea foarte bine, dar loțiunea are o textură cam ciudățică odată ce este masată pe piele, în sensul că, în loc să fie absorbită rapid - așa cum te-ai aștepta de la o loțiune - trebuie masată insistent până să dispară pelicula albă pe care o lasă inițial. La început am crezut că nu o voi mai folosi, dar apoi m-am bucurat de masajul mai îndelungat și de hidratare și am decis s-o păstrez.

Pastă de dinți spumantă cu argilă și Aloe Vera de la VIVANATURA, gama GennaDent. Voi spune încă de la început că gustul acestei paste de dinți o să vi se pară foarte ciudat până vă obișnuiți cu el. În rest, eu m-am împăcat bine cu ea. Mi-ar plăcea pe viitor să găsesc o pastă de dinți cu ceva mentol în ea, doar pentru că am eu impresia că lasă totul mai curat și împrospătat. Fiind o pastă de dinți 100% naturală și de origine naturală nu va face spumă ca pasta de dinți cu care suntem obișnuiți majoritatea, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Important e să aveți grijă să nu puneți exagerat de multă pastă de dinți sperând să înmulțiți cantitatea de spumă - nu se va întâmpla. Nu conține parabeni, nu conține fluor, este procesată la rece și - conform ambalajului - este atât de naturală încât s-ar putea înghiți! 

Mască antiacneică cu argilă și tea tree de la VIVANATURA. Eu am tenul mixt și mereu am avut probleme cu măștile! Am dat de multe care își făceau treaba pe moment, dar a doua zi mă trezeam cu tenul mult mai gras, poate și cu câteva coșuri. Sinceră să fiu, nu știu dacă această mască ar ajuta în cazul unei persoane care are acnee, dar pentru tenul meu mixt pe care mai apar coșuri din când în când, este bună. În caz că nu aplic o cremă hidratantă după ce folosesc masca, este foarte posibil să mă trezesc a doua zi cu un ten uscat, dar în combinația menționată anterior, eu sunt mulțumită de rezultate. 

Cremă intens hidratantă - de noapte - cu acid din fructe și Aloe Vera de la BALEA. În primul rând, nu subestimați produsele Balea! Nu toate sunt excelente, dar sigur veți găsi printre ele ceva potrivit pentru nevoile voastre, la un preț foarte bun și cruelty-free. Aceasta este crema pe care o folosesc  în combinație cu masca despre care v-am spus scris mai devreme. Dacă nu mă înșel (pentru că nu mai am cutiuța în care am luat-o), este o cremă specială pentru tenul mixt. O folosesc de câteva luni bune și până acum nu mi s-a întâmplat să îmi îngrașe tenul sau să îmi facă alte surprize neplăcute. Intră repede în piele, are un miros subtil și hidratează, așa cum promite. 

Gel de curățare pentru tenul sensibil de la BALEA MED. Nu conține parfum, coloranți, conservanți, uleiuri eterice, gluten, silicon sau ulei de parafină. Curăță foarte bine tenul, are o textură de gel (așa cum îi spune și numele), nu trebuie masat foarte mult pe față până să facă spumă, lasă tenul curat și  parcă pielea mai catifelată. Eu îl recomand cu mare drag! Am mai încercat un gel de curățare de la Balea, dar tot la acesta m-am întors până la urmă. 

Deodorant stick cu salvie și lămâie de la ALVERDE. Produsul acesta l-am cumpărat acum câteva zile, așa că nu am o părere foarte bine formată. Din ce am observat până acum, are un miros foarte frumos și plăcut, dar nu mi se pare că rezistă prea mult pe piele. Protejează împotriva transpirației, dar cred că este mai recomandat pe timpul iernii - vara probabil nu ar face față. Nu conține aluminiu și este vegan, 

Voi reveni și cu alte produse în articole viitoare, iar dacă aveți vreo recomandare în acest sens, o aștept cu mare drag și interes! :)