luni, 27 februarie 2012

See you soon.

Se pare că trebuie să lipsesc puţin de pe blog, în jur de o săptămână, pentru a-mi devirusa laptopul care este într-o situaţie jalnică..
Dar vă las o melodie pe care eu nu pot să mi-o scot din cap! :)
See you soon.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Lanţul de vineri (care la mine a ajuns sâmbătă)

Am preluat şi eu un fel de leapşă, de pe blogul lui Rose , care devine din ce în ce mai genial!
Deci, ce trebuie să facem.. să punem într-o postare, o fotografie, care descrie locul unde ne place să citim. :)
Mie una, îmi place să citesc noaptea târziu, deoarece ziua mereu există ceva care mă distrage. Aşa că citesc în pat, câteodată pe sub pătura cu lanterna.. sau cu telefonul, depinde ce găsesc prima dată.
Sper să preluaţi şi voi leapşa asta! Sunt curioasă unde vă place să citiţi. :)

joi, 23 februarie 2012

Abia joi.

Nu pot să cred că e abia joi! Parcă săptămâna asta nu mai trece! Sunt singura care simt asta?
M-am săturat de orele de mate şi de profii care n-au ce face şi ascultă, sau de orele prea plictisitoare..!!
Vreau să vină vacanţa, orice vacanţă!
De exemplu, azi m-am trezit devreme, pentru că încep orele pe la 10. Ca un cur. Nici de dimineaţă, nici după-masă! Nu ai timp de nimic..
Aşa, afară e drăguţ, poate chiar cald (nu ştiu sigur) şi tot ce-mi doresc e să stau şi să citesc ceva.
Sau să ies afară, să merg la mall să văd un amărât de film, dar nu se poate, pentru că ghiciţi ce.. e abia joi!!! :)

duminică, 19 februarie 2012

It's not too late.

Arată-mi ce înseamnă pentru tine iubirea. Fă-mă să înţeleg cum poţi să stai în colţul tău de viaţă, fără să tânjeşti la fericirea altora. Am rupt scrisoarea de la tine cu o plăcere nebună, parcă tu erai cel pe care-l sfâşiam.
Mi-ai recunoscut că suferinţa este ceea ce ştii să dăruieşti şi că aşa te aperi tu, considerându-te un demon care-i învaţă pe oameni cum să aprecieze fericirea. Eşti pierdut în valurile de tristeţe care te ajută să rămâi cu picioarele pe pământ.
Nu mai simţi nicio plăcere când îţi vezi poza în ziar şi când te recunoaşte lumea pe stradă, nu-ţi mai trebuie faimă, nu mai vrei petreceri care să-şi lase amprenta asupra ta pentru câteva săptămâni bune. Vrei o schimbare în bine.. pe care nu ai de unde s-o primeşti. Pe care nimeni nu ţi-o dă, pe care nu eşti sigur că poţi s-o faci. Şi atunci te retragi în colţul tau de lume şi le arăţi altora că numai prin lacrimi pot sa mulţumeasca pentru zâmbete. Te duci la masa din dormitor, masa unde mi-ai scris şi mie atâtea scrisori, masa unde ţi-ai scris CV-ul pentru atâtea job-uri şi scoţi jurnalul plin de praf. Cadoul de la mama ta, care nu te-a vazut niciodată ca pe un om faimos, care ţi-a spus să te fereşti de lumea celor importanţi, care ti-a demonstrat că poţi să ajungi ceva mai bun. Dar n-ai ascultat decât vocea din capul tau, care a insistat să devii celebru, să poţi să spui că ai prieteni, că nu eşti singur, că eşti căutat de nenumaraţi fani. Apoi ţi-ai dat seama cât te-ai înşelat, când ai văzut pozele din ziarul de azi. În care toţi te numeau un om fals, şters, neimportant.
Jurnalul încă miroase a Chanel No. 5. Parfumul pe care i l-ai dat mamei de ziua ei, pe care l-a refuzat pentru că era prea scump, pentru că putea să zămbească şi fără, pentru că te avea pe tine. N-ai înţeles asta, ai tras concluzia că nu te iubeşte, că nu-i pasă de ceea ce faci, te-ai închis în cameră şi din greşeala ai vărsat parfumul pe cărţi şi.. pe jurnal. Acum nu te mai deranjează mirosul, pentru că este ceva ce-a mai rămas din mama ta. Pentru că îţi aminteşte de cât de înţeleaptă a fost ea şi cât de naiv ai fost tu.
Îl răsfoieşti rapid, nici nu-ţi mai aminteşti ultima dată când ai scris pe acele pagini îngălbenite. Observi un colţ liber..

"Iartă-mă mamă, am greşit..."

joi, 16 februarie 2012

Leapşa.

1.Ce carti ai citit anul trecut?
Nu mai ştiu exact,din toate genurile câte ceva.

2. Ce carte/carti citesti in acest moment?
"Martorul mut" de Agatha Christie. (pe care am împrumutat-o de la Sophia)

3. Ce carti vei citi in acest an?
Păi, mi-ar plăcea să termin Seria Neagră pentru că îmi plac foarte mult romanele poliţiste. Apoi, cât mai multe cărţi de Agatha Christie.. apoi desigur câte ceva fantasy.. ce să mai zic? Vreau să citesc de toate anul ăsta, dar în mod special, romane pliţiste!

4. Care este cartea ta preferata?
În momentul de faţă, nu-mi stă gândul decât la cartea "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte.

5. Care este cartea care ti s-a parut cel mai putin interesanta?
"Îmi placi la nebunie" de Federica Bosco. Nu m-am mai plictisit aşa..

6. Care este melodia care iti creeaza o atmosfera relaxanta atunci cand citesti?
Nu am obiceiul ăsta, de obicei când citesc, caut linişte!

7. Esti pasionata de jocurile pe calculator? Daca da, care este jocul tau preferat?
Nu sunt, dar trebuie să recunosc.. aş putea juca Sims la nesfârşit :)

8. Care este filmul tau preferat?
Sunt multe. Nu am reuşit să-mi aleg un film preferat. Depinde în ce zi mă întrebi. Azi înclin să cred că e "Ultimul cântec".

9. Ai da bani pe o carte interesanta sau pe o trusa de farduri?
Cu siguranţă o carte interesantă! :)

Leapşa merge mai departe la toţi cititorii acestui blog!

miercuri, 15 februarie 2012

Paranormal de Kiersten White.

Nu-mi plac lucrurile noi, niciodată nu mi-au plăcut. Poate pentru că nu-mi oferă încredere sau poate din alte motive..
Ideea e că, am început această carte cu o oarecare reţinere. Dacă n-o să-mi placă? Dacă mă plictisesc? Dacă.. dacă.. dacă..
Cam aşa am trecut de primele pagini, cu "dacă" în braţe. Dar cu siguranţă asta s-a schimbat atunci când am intrat în adevărata acţiune!
Este o carte genială, pur şi simplu. Chiar aduce un aer nou, pentru cei care s-au tot plictisit de tipe care se îndrăgostesc de vampiri sau vârcolaci, sau altceva asemănător! Mi-a plăcut mult mult mult că apare o sirenă! Şi că oricât ai încerca să asemeni cartea asta cu oricare alta, nu reuşeşti! (cel puţin eu n-am reuşit)
Aşa, văd cartea asta ca pe o gură de aer proaspăt. Deşi regret că n-am citit-o într-un ritm mai alert şi am tot abandonat-o.. din cauza vremii şi a faptului că am fost răcită, nu avusei chef, asta e. Dar mi-a plăcut maxim! O recomand tuturor. Chiar atinge orice subiect.
Dacă ar fi să schimb ceva, poate.. stilul vestimentar a lui Evie, când o să citiţi cartea o să vă daţi seama la ce mă refer. :)
Vampiri. 
Eu văd lucruri pe care tu nu le vezi.

Vârcolaci.
Eu descopăr lucruri care te bântuie.

Silfi.
Eu sunt protectorul tău.

Metamorfi.
Dar nici eu nu te mai pot proteja acum.

O LUME DE PARANORMALI.

Paradoxal, desi lucreaza pentru Agentia Internationala de Securitate pentru Paranormali, Evie s-a considerat intotdeauna o fiinta normala. Desigur, cea mai buna prietena a ei este o sirena, fostul ei iubit este silf, iar ea se indragosteste de un metamorf…


Numai ca fiintele paranormale incep sa moara, iar visele lui Evie sunt bantuite de voci obsedante si profetii misterioase.
Curand, ea isi da seama ca ar putea sa existe o legatura intre abilitatile ei si valul brusc de crime…
Cam mult pentru o fiinta normala!

 "O călătorie într-un montagne russe, rapidă şi jucăuşă. Povestea asta a fost exact aşa cum speram - îndrăzneaţă, reconfortantă şi absolut înspăimântătoare. Oh biiiip! Îmi place la nebunie!" - BECCA FITZPATRICK

Şi încă ceva.. PROCESUL CU RAO

marți, 14 februarie 2012

Leapşa.

5 persoane/lucruri care te scot din sărite.

1. Oamenii care se schimbă după cum bate vântul.
2. Alarma de la telefon. Da, am nevoie de ea câteodată, dar nu o suport! Orice melodie aş pune, tot la fel de oribil sună!
3. Matematica. Pe bune.. am încercat, dar nu se poate.
4. Minciuna. Deşi sunt o practicantă a ei, totuşi nu-mi place. Cui îi place până la urmă?
5. Şi ar mai fi momentele când cineva începe să vorbească peste mine. Apreciez oamenii care ştiu să vorbească pe rând şi respectă persoana cu care vorbesc.

5 persoane/lucruri care te calmează când eşti supărat.

1. Un serial bun, cum ar fi "One Tree Hill".
2. O baie caldă.
3. Somnul.
4. Somnul.
5. Somnul.
(nu sunt aşa multe lucruri care să mă calmeze)

5 motive pentru care îţi place iarna.

1. Zăpada! Ador zăpada!
2. Vacanţa de iarnă. Mai scăpăm şi noi de şcoală.
3. Crăciunul şi tot ce ţine de el.
4. Oamenii de zăpadă.
5. Patinajul. Deşi eu nu practic, îmi place să-i văd pe ceilalţi.

5 motive pentru care vrei totuşi să vină vara.

1. Vacanţa.
2. Serile de vară.. ce e mai frumos?
3. Băieţii îmbrăcaţi din ce în ce mai puţin.
4. Apa. Nu sunt fan mare, dar ador să mă bălăcesc. :D
5. Ziua mea. O zi nuuumai a mea!

5 lucruri pe care le-ai învăţat de la prieteni.

1. Cel/cea mai bun/bună prietenă nu există.
2. Fereşte-mă Doamne de prieteni că de duşmani mă feresc singur. (asta spune multe)
3. Să mint. Acum, chiar mai există oameni în care să ai încredere?!
4. Să mă descurc singură. Cum era aia.. fiecare şut în fund e un pas în faţă!
5. People always leave!

Deoarece mulţi au primit leapşa asta, nu ştiu cui să i-o dau mai departe, aşa că.. este aici pentru toţi cei care n-au completat-o încă. :)

luni, 13 februarie 2012

I love you, sweetheart!

Era dimineaţă. Asta era clar după mirosul de cafea care ajunsese până în dormitor. Probabil că Marta era deja în bucătărie..
Degeaba avea camera mobilată cum nici nu îndrznise să viseze vreodată, lipsea ceva. Răcoarea care îi amintea în fiecare dimineaţă cât de singură este. A încercat să vândă casa, dar nu i-a ieşit. Parcă nimeni nu o vrea, iar atunci când găseşte ea pe cineva, ceva se întâmplă şi vânzarea nu are loc. Se obişnuise.
Încet, cât de încet de poate, se întoarce pe partea cealaltă sperând la câteva minute de somn în plus. Dar e prea tărziu, visul deja s-a împrăştiat şi s-a aşezat lângă celelalte lucruri pierdute. O voce..
- Doamnă, e timpul să vă treziţi!
- Imediat Marta! Vin eu jos. Mulţumesc.
Da, o femeia deobenită. Bucătăria ei.. de fapt, casa n-ar fi rezistat fără Marta.
Se ridică încet. Podeaua e rece. Mereu e rece. De doi ani tot spune că o să pună mochetă sau ceva, până şi un prosop ar fi bun în dimineţile de genul ăsta, atât timp cât e cald, poate fi aruncat pe jos şi poate călca pe el. Până la urmă, ăsta e scopul oamenilor în general, să calce ce ceva, sau pe cineva, după caz.
Ce dracu!? Se culcase în cămaşa lui? A câta oară era săptămâna asta, a şasea?!
- Au!
Jack Daniels s-a răsturnat şi s-a ascuns sub pat. Aşa se explică de ce purta cămaşa. Trebuie să se lase într-o zi. Poate mâine.
Avusese şi zile mai bune. Când era un el lângă ea. Care îi spunea mereu de ce să nu facă nicio prostie, de ce e viaţa frumoasă. De ce Jack trebuie să stea mai mult pe sub pat. Măcar atunci făceau jumate-jumate. Era frumos. Nu mai este. Dar o să fie, aşa îi tot spuneau unii.
Păşeşte pe scările care sunt şi aşa prea mici, prea mari, prea zgomotoase, prea tăcute.. Cine le-o fi făcut aşa? Mereu când se furişează la bucătărie, noaptea, Marte o prinde. (dar o lasă în pace până la urmă)
- Aţi dormit bine doamnă?
- Sigur. Ţi-am zis să-mi faci o cafea dragă Marta.
- Doamnă, ştiţi că nu vă este recomandat.
Desigur, dacă am face tot ce ne e recomandat..
- Marta, eu te plătesc. O cafea, sau pleci.
- Imediat doamnă.
Să nu zică cineva că banii nu aduc fericirea, măcar o cana de cafea primeşti de la ei.
- Ce program am azi?
- A sunat secretara, vă căuta un domn, Samuel, pentru o datorie..
- Mda, ştiu..
Okay, revenim, banii.. aduc şi altele pe lângă o cană de cafea.
- Altceva?
- Sigur, azi trebuie să mergeţi la Alex. Vă amintiţi?
- Nu sunt nebună Marta! Sigur că îmi amintesc. Merg în fiecare sâmbătă, nu?
Nu, aşa crede ea, dar deja am lipsit de la prea multe şedinţe şi chiar trebuie să merg de data asta.
- Bine, draga mea Marta. Plec. Sunt sigură că abia aştepţi să scapi de cicăleala mea.
Zâmbeşte. Deci recunoaşte! Motiv de scăzut leafa.. (pentru lista "de ţinut minte")
- O zi bună doamnă!
- Sigur..
Închid uşa. Şi mă îndrept spre maşină. Un bileţel răsare în timp ce mă apropii.
 "N-ai venit aseară."
Ai naibii vecini obsedaţi. Trebuie să bea cu luminile şi geamurile închise de acum. Cine ştie ce a făcut.. dar asta era aseară, azi e o nouă zi. A dracu zi!
Drumul nu s-a shimbat. Tot gropi peste gropi. Prima dată avea atât de multe emoţii şi ca să uite de ele a început să numere gropile. 26. Mici şi mari. Le ura. Cine nu le urăşte?
Uite. Desigur, toate drumurile de genul ăsta ţin atât de puţin. Clădirea mov era chiar în faţa ei. Mov.. cine alesese culoarea asta?! Jalnic.
Înghesuie maşina printre altele şi cam atât. Iese. Încuie. Ajunge la uşă şi intră. Fabulos.
Încă miroase ciudat în cabinetul ăla. Dacă se poate numi aşa. Până la urmă ce căuta ea acolo? Da.. nici ea nu ştie.
Tipa de la intrare era neschimbată. Sacoul ăla portocaliu era din colecţia toamnă-iarnă de anul trecut. Nu arăta rău, dar.. pe cine păcălea, era urât cu spume! Dar nu asta contează..
- Bună ziua şi bine aţi veni la.. aaa tu erai.
- Şi eu mă bucur să te văd surioară.
- Te-ai gândit să mai treci şi pe aici? Sigur Marta e de vină.
- Lasă asta, Alex e în cabinet?
- Sigur, dar îţi trebuie pro..
- Da, da. Ştiu. Am.
Cum ghiceşti care uşă duce la Alex? Cea mai nouă şi mai frumoasă uşă. Nu se potrivea cu nimic de acolo, de parcă atunci când intrai în biroul lui, era altă lume. Totul era atât de îngrijit.. culori sobre, dar drăguţe totuşi. Ceva era ciudat şi cu el. Îşi ţinea toate diplomele pe pereţi. Unele erau de când era încă mic copil. Îi recunoscuse odată că le ţine acolo pentru a-şi aminti ce fel de om a fost şi ce fel de om a devenit. O prostie.
- Hehehe... uite cine vine.
- Putem să trecem peste asta. Am avut nevoie de o pauză, ar trebui să mă înţelegi, doar eşti psiholog.
- Sigur, aşa se zice acum la "m-am închis în cameră şi am lâncezit acolo până cineva s-a îndurat să-mi spună că lumea încă e afară"?
- Nu-i a..
- Adevărat? Eu cred că este. Iar cearcănele tale îmi spun că nu ai dormit de ceva timp. Să fie 3-4 zile?
- De ce ai crede că..
- Că faci toate astea? Pentru că nu ai mai trecut pe aici. Dar ziarele încă nu au tăcut. Da, a murit. Şi da, încă se scrie despre el.
- Nu-mi pasă..
- Ştiu, îmi spui asta de când ne-am cunoscut. Deja sună atât de fals încât nu pot sa cred că poţi s-o mai spui.
- Mereu regret că am intrat pe uşa aia.
- Nimănui nu-i place uşa aia. Mai ales când intră pe ea, aşa cum intri tu. Vinovaţi şi mincinoşi.
- Şi zici că eu trebuie să te plătesc pentru că îmi arunci toate astea în faţă?
- Nu, eu zic că trebuie să găseşti un motiv pentru care să treci pe aici. E alegerea ta. Dacă o să continui să treci de uşa aia numai pentru a-ţi auzi tocurile pe prag, n-o să aibă niciun rost.
- Eu nu calc pe prag şi nu am tocuri. Şi vin aici pentru că ai zis că o să fie bine!
- Aşa am zis. Dar tu nu faci decât să minţi în continuare, atât. Minţi.
Mă enervează! Dacă ar şti s-o spună mai frumos. Să arate că îi pasă mai mult, că e acolo pentru mine. Măcar pentru orele pe care le tot plătesc de ceva timp. Dar nu, el este cel atotputernic oriunde s-ar afla.
- Deci.. o să te mai văd pe aici?
- Atât? Mă dai afară? Nici măcar nu m-ai întrebat ce am mai făcut.
- Nici nu e nevoie. Faţa ta spune tot. Nimic de bine, desigur. Poţi pleca.
- Ce?
- Da. Întoarce-te când o să ai un motiv.
- Dar am un motiv, ştii bine că..
- Atunci caută unul mai puternic! Vino săptămâna viitoare să-mi spui dacă l-ai găsit, dacă nu, poţi să primeşti banii înapoi.
Nu mai are rost. O ţine pe a lui orice i-aş spune eu. Dar totuşi...
Îmi scot portofelul destul de gros. Caut puţin prin el şi scot o fotografie. O fetiţă. Parcă avea 3 ani aici, sau 4. Nici asta nu mai ştiu. Parcă toate au dispărut. Am fost atât de fericită când am aflat că o s-o am. În poza asta zâmbeşte. Sunt puţine în care zâmbeşte. Îi era frică de aparatul de fotografiat. Mă uit la ea. Îmi e dor de ea.
Îi întind şi lui fotografia, se uită oarecum mirat la chipul fetei. Eu mă uit la el.
- Nu plec, am un motiv!

Şi asta a fost! :x

Nu e chiar ceva ce aş scrie pe blog în mod obişnuit, daaar..

Mi-au închis şi mie şcoala! 
Şi nu mai pot de bucurie, aşa că nu mă pot abţine! :D

O săptămână frumoasă, acasă! :)

sâmbătă, 11 februarie 2012

Leapşa.

1. Îmi poţi spune: Vivi, Vio, Anna (pentru blog.)
2. Mi-ar plăcea să mă numesc: Alexandra
3. Dacă aş fi un personaj dintr-o carte, aş fi: Erica Falck (din "Prinţesa gheţurilor" de Camilla Lackberg)
4. Melodia mea preferată este:  Tree Days Grace - Never too late
5. Ziua preferată a săptămânii pentru mine: sâmbătă!
6. Îmi e dor de: mine (!!!)
7. Dintre actorii din întreaga lume, azi îl plac pe: Orlado Bloom
8. Urăsc şcoala pentru că: întotdeauna cineva este mai bun
9. Îmi place şcoala pentru că: are vacanţe..
10. Culoarea mea preferată este: azi e negru, mâine.. nu se ştie..
11. Partea preferată a zilei pentru mine este: noaptea (abia atunci încep să mă trezesc)
12. Vampiri, vârcolaci, fantome sau extratereştrii? Vrâjitoare. Întotdeauna.
13. Mi-ar plăcea să locuiesc în: Londra
14. Azi sunt fericită pentru că: am zâmbit, am râs, am iubit.
15. A fost un coşmar să văd: cum cei la care ţin se schimbă din ce în ce mai mult
16. Aş vrea să: îmi regăsesc încrederea în oameni
17. Mi-ar plăcea să existe: iubirea veşnică.
18. Aş vrea să lucrez în domeniul: Nu, n-aş vrea să lucrez. Vreau să pice bani din cer.
19. Dacă aş avea o putere ar fi: telechinezia
20. Îmi place numele: Noemi
21. Cred că prietenii adevăraţi sunt cei care: au aceeaşi duşmani ca şi tine
22. Citatul meu preferat este: nu-mi vine niciunul în minte acum..
23. Cred că cel mai frumos sentiment e: cel care nu se schimbă
24. Aş vrea să pot: face ceva pentru a rămâne în amintirea multor oameni.
25. Viaţa e frumoasă pentru că: te face să crezi că o poţi controla
26. Planul meu secret e să: ei bine, dacă-l spun, nu mai e secret :)

Leapşa asta merge mai departe laaa persoanele care o vor. :)

Şiiii îi mulţumesc Ramonei, pentru că mi-a dat şi mie leapşa! :)

Ce-mi place când ne ascundem după vişini.

Nimic nu era interesant. Plictiseala de pe Facebook se simţea chiar şi când era sing out. Paginile care mai rămăseseră de citit din "Emma" de Jane Austen, erau atât de multe încă îi tăiară pofta de citit. Aşa că singura scăpare rămasă, era muzica.
Şi-a scos căştile şi a căutut ceva care s-o poarte departe. Simplu.. Kate Voegele - "Not good". Se potrivea atât de bine...
Ceva vibrează. Un mesaj nou.
Sigur că ea se gândea la ele. Adică de ce n-ar fi făcut-o.. Îl citeşte ("Aţi vorbit?") şi aruncă în repezeală un "Nu.". Setează telefonul pe Silent şi se întoarce la muzica ei.
Perna nu mai e aşa de moale după un timp, chiar şi melodia devine enervantă după câteva zeci de minute. Ia telefonul.. 7 mesaje ratate. O sună.
- Nu, nu am vorbit încă.
- Păi ce mai aştepţi?
După încă 2-3 lucruri spuse aiurea, închide şi formează alt număr. Sună. Nu răspune. (Sigur că nu răspunde! A aşteptat prea mult, nu crezi?)
Mai insistă de câteva ori şi se dă bătută. Revine la celălalt număr.
- Nu răspune. Ştii ce? Nu-mi pasă, să facă ce vrea. Îmi ştie numărul, dacă vrea să vorbim ştie unde să sune. Eu nu mai insist. Nu eu am fost de vină, ea e cea care a greşit. Nu am ce să-i fac dacă ea nu vrea să vorbească..
- Dar..
- Nu, nu! Ţi-am zis, nu mă mai interesează.
Închide şi bântuie puţin pe Blogger. Mereu e ceva de făcut aici. Nu a mai scris ceva de două săptămâni. Nu prea are un subiect, dar întotdeauna de poate face unu.
17 august 2006 "Nu mă interesează. Dar e mai bine aşa, măcar mi-am dat seama cine eşti."
Ajunge. Nu o să stea să-şi facă nervi pe tema asta. Doar nu era vina ei, nu?

20 august 2006 "M-am săturat de lumea asta falsă. Dacă tot crezi că n-ai greşit cu nimic alege-ţi oameni la fel de perfecţi ca tine!!!"


28 septembrie 2006 "Mă bucur că ai ajuns şi tu aşa, că vezi cum e când pierzi tot şi eu doar să stau şi să privesc cum ai ajuns un nimic din fiinţa perfectă care pretindeai că eşti."


(Doar pentru că am văzut că tu încă nu ai terminat asta şi mă gândeam să-ţi răspund cu ceva totuşi. Din moment ce mi-ai dedicat ceva, aş fi nesimţită să nu-ţi răspund. Dar crede-mă, ai greşit persoana, nu eu sunt cea care se duce la fund acum şi probabil ea are nevoie de tine mai mult decât am eu nevoie de un subiect pe care să scriu. Aşa că mergi şi spune-i cât de specială e şi stai lângă ea. Sau poţi să stai şi să te concentrezi pe viaţa mea, care desigur nu te interesează.. Şi totuşi sunt în topul subiectelor tale. Ce m-aş face fără oamenii ca tine? Vezi că ea e posibil să sufere acum şi să aibă nevoie să-i dai un telefon, nu ca mine, nimicul, care, în perspectiva ta, a pierdut ceva. Dacă vrei să-ţi iei ultimul album Evanescence şi nu-l iei, asta nu înseamnă că l-ai pierdut, înseamnă că ai ales să faci altceva cu banii tăi. Doar aşa.. ca fapt divers.)

Semnează Nimicul Perfect, de a cărui viaţă nu poţi să nu te legi, pentru că.. îţi pasă!

joi, 9 februarie 2012

Be who you are not who they want.

Dragă actorule,

Ştiu că faci totul pentru prietenii tăi, sau cel puţin pentru cei pe care-i crezi prieteni. Întotdeauna încerci să stai cu spatele spre public, îţi spui replicile dar nu le simţi, te forţezi pe tine însuţi să le faci să pară cât de cât reale.
Eşti un actor destul de bun. Ai putea să păcăleşti un nou venit... cineva care te vede prima dată, cineva care n-o să se mai întoarcă pentru că o să i se facă milă de ceea ce devii, acolo, pe şcenă. Ştiu că-ţi plac aplauzele de la final, chiar dacă-ţi dai seama că majoritatea, nu sunt pentru tine, dar zâmbeşi oricum, te înclini şi se lasă cortina.
Ce faci apoi, numai cei care au stat lângă tine o prioadă bună de timp, ştiu. Mergi şi te aşezi pe canapeaua portocalie, care te aşteaptă în acelaş loc, după fiecare spectacol ratat. Începi şi-ţi dai toate măştile jos.. rămâi numai tu şi eşecul tău din seara respectivă. Nimic mai mult. Asta când eşti singur.
Dacă eşti cu "ei" atunci e altă poveste. Începi să-ţi recunoşti talentul pe care nu-l ai şi te laşi prins în laudele lor care nu fac doi bani atunci când rămâi singur şi îţi dai seama cine eşti şi mai ales, cine nu eşti.


                                                                                                       Cu drag, tipa de la recuzită.


luni, 6 februarie 2012

Când ai o zi proastă...

... sigur e din cauza matematicii.
Ei bine, iar a venit ziua de luni cu orele ei care nu se mai termină. Pe scurt.. abia aştept să treacă ziua de azi!!! 
Trebuie să sosească un test la mate. La care încă nu m-am hotărât dacă o să iau numai punctul din oficiu sau n-o să mi-l dea nici pe ăla. :)
Ce pot să spun.. îmi place să reinventez matematica. La fiecare test vin cu ceva nou. 
(nu dau autografe)
Aşa, deci.. dacă azi, sau săptămâna asta aveţi teste (mai ales la mate) la care nu vreţi să învăţaţi sau credeţi voi că aţi priceput din clasă.. baftă! O să aveţi nevoie! :)
Şi.. o săptămână frumoasă tuturor! 

duminică, 5 februarie 2012

Premiu + Leapşa.

1.Aminteşte-ţi persoana care ţi-a dat premiul printr-un link către blogul ei:
Premiul acesta dulce l-am primit de la: Ramona :x, Bookish girl :x, Niahara :x şi Rose :x. Şi le mulţumesc mult mult mult de tot pentru că m-au făcut să zâmbesc din tot sufletul! :)
2.Răspunde întrebărilor care însoţesc premiul! 
(băieţii nu trebuie să răspunda la punctele a şi b dacă nu vor)
 a.Care este produsul de machiaj preferat?
Nu folosesc.
 b. Care a fost trend-ul preferat in anul 2011?
Sunt complet pe lângă..
 c.Care e desertul tău preferat?
  De obicei orice are ciocolată, dar parcă totuşi.. tiramissu ar fi. :)
 d. Culoarea preferată?
Verde închis. Sau albastru deschis.
 e. Care este prenumele tău?
Viorela. (ultima dată ăsta era)
f. Care este ultima melodie pe care ai ascultat-o?
g. Pisici sau câini?
Întotdeauna pisici.
 3.Spune ceva despre tine ce nu ai mai spus nimănui pe blog.
Nu-mi plac trandafirii.
4.Premiază câte bloguri crezi tu că merită acest premiu.
Ar fi mult prea multe, aşa că spun simplu.. toate cele de la "Merită să-ţi arunci ochii pe blogul lor.". După mine, fiecare merită premiul ăsta şi multe altele. :)

Just for him.

Even if you don't know, I LOVE YOU. I'll always do.

vineri, 3 februarie 2012

Accidentul de Mihail Sebastian.

Un lucru de care nu sunt mândră este faptul că nu am apucat să citesc "Oraşul cu salcâmi". Am citit "Accidentul" şi apoi am simţit nevoia să iau o pauză. Aşa sunt eu, orice lecturare a unei cărţi româneşti mă epuizează pur şi simplu. Felul cum toţi descriu orice amănunt în 100 de pagini, apoi un dialog de două rânduri şi apoi iar 100 de pagini descriptive, mă face să mă urc pe pereţi (asta îmi aminteşte de Sadoveanu! Este imposibil să citeşti ceva scris de el şi să nu adormi subit).
Aşaaa, chiar dacă am zis numai de rău, nu e cazul poveştii de faţă. Deşi nici ea nu mai are mult. Întradevăr se descrie destul de mult şi unele chestii nu au sens şi te întrebi de ce stai tu şi citeşti ceva atât de neinteresant...
Doamne! Nu reuşesc să zic ceva de bine! :)
Dar, ca să nu simt că am pierdut timpul complet, trebuie să zic că se putea şi mai rău. Mereu se poate şi mai rău.
Serios vorbind, celor care le plac în general cărţile autorilor români, sigur o să iubească această carte! Pentru că deşi pe mine nu m-a gâdilat nimic atunci când am citit-o, merge pentru câteva ore în care să te simţi aşa.. profund şi nostalgic şi tot aşa.. :)
Lectură plăcută! (pentru cei care se încumetă!)
  Nerabdatoare sa coboare din tramvaiul inca in mers, Nora, personajul central al romanului, are un accident usor. Cand isi vine in fire, femeia il roaga pe unul dintre calatorii stransi imprejurul ei sa o ajute sa se ridice si sa o conduca pana acasa. Barbatul, un individ apatic, da curs rugamintii ei, desi nici macar nu incearca sa-si arate lipsa de entuziasm. Afland ca tanarul tocmai implinise 30 de ani in acea zi, Nora i se daruieste cu dezinvoltura in chip de cadou si multumire pentru ajutor. Desi nu o refuza, Paul ramane la fel de indiferent, insa treptat, in spatele acestei apatii descoperim o dureroasa deceptie in dragoste, a carei amintire n-o poate stergecare nici macar prezenta Norei. Si totusi, treptat, in gandurile lui Paul trecutul va fi inlocuit de clipele prezente, pe care femeia i le ofera cu rabdare si generozitate.
P.S. Îmi place să cred că nu mi-am ales eu bine momentul în care s-o citesc. Aşa că e pe lista "de recitit, de reînţeles, de reîncercat"! :)

miercuri, 1 februarie 2012

Unsprezece minute de Paulo Coelho.

Trebuie să recunosc că aceasta este prima carte pe care o citesc, scrisă de Coelho (am întrerupt "Accidentul. Oraşul cu salcâmi" de Mihail Sebastian, tocmai din curiozitate). Mai citisem înainte câteva pagini din "Vrăjitoarea din Portobello" şi "Învingătorul este întotdeauna singur" dar nu-mi făcusem o părere. Sincer.. încă nu mi-am făcut. Dar cu siguranţă mi-a plăcut ce-am citit în cartea de faţă. Este atât de simplu scrisă dar totuşi are ceva care te face s-o tot citeşti până cineva urlă la tine că "E târziu!! Mâine ai şcoală!!" dar nici asta nu e o piedică, iei o lanternă, te bagi sub o pătură şi continui. :)
Aşa, în multe dintre paginile cărţii m-am regăsit şi mi-am amintit cu nostalgie cum şi eu am trecut cândva prin ce trece Maria la început. Nu, nu am fost o prostituată, căci asta este ea, dar cu siguranţă mulţi au suferit din iubire şi unii probabil au renunţat la ideea că ea există. Ei bine, asta face şi ea.
E o carte bună pentru cei care au chef de ceva banal dar nu prea.
Începutul: "A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria.
Un moment. "A fost odată" este cel mai nimerit mod de a începe o poveste pentru copii, pe când "prostituată" este un cuvânt pentru adulţi. Cum pot scrie oare o carte cu această aparentă contradicţie iniţială? Dar, în fine, cum în fiecare clipă din viaţă suntem cu un picior în basm şi cu celălalt în abis, să păstrăm această formulă introductivă : A fost odată o prostituată pe nume Maria."
Romanul Unsprezece minute este povestea Mariei, o fata dintr-un sat brazilian, ale carei prime intalniri inocente cu dragostea o lasa cu inima franta. La o varsta frageda, ea se convinge ca nu va gasi niciodata dragostea adevarata, crezand in schimb ca „dragostea este un lucru cumplit care te face sa suferi...” O intalnire intamplatoare in Rio de Janeiro o face sa plece la Geneva, unde viseaza sa gaseasca faima si bogatie, dar sfarseste in strada, ca prostituata. In Geneva, Maria se indeparteaza tot mai mult de dragoste, devenind tot mai fascinata de sex. In cele din urma, conceptia ei lipsita de speranta despre dragoste este pusa la incercare cand cunoaste un tanar si chipes pictor. In aceasta odisee a descoperirii de sine, Maria are de ales intre a urma o cale a intunericului - placerea sexuala de dragul placerii sexuale - sau a risca totul pentru a-si gasi „lumina launtrica” si posibilitatea sexului sacru, a sexului in contextul dragostei.
In acest palpitant si indraznet nou roman, Paulo Coelho analizeaza cu sensibilitate natura spirituala a sexului si a dragostei si ne invita sa ne confruntam cu propriile prejudecati, cu propriii demoni, sa ne aflam propria „lumina launtrica”.