miercuri, 31 decembrie 2014

2015 sau 2014s?


Despre ce a citit Anna...

Cărți a căror existență încă o regret: 
„Fluturi” de Irina Binder

Cărți pe care le îmbrățișez cu drag:
„Measle și vrăjmintitul” de Ian Ogilvy
„Roverandom” de J.R.R. Tolkien
„Miss Peregrine” de Ransom Riggs
„Îngerul nopții” de Becca Fitzpatrick
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne
„Ruinele” de Scott Smith
„Belzhar” de Meg Wolitzer

Restul e cancan.

P.S. știți ce mi-a spus globul de cristal că vine odată cu 2015? Un concurs! :) 

marți, 23 decembrie 2014

Nume de cod: Verity de Elizabeth Wein

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză


Primul lucru ce mi-a atras atenția atunci când am început să răsfoiesc cartea, a fost lista impresionantă de premii și nominalizări. Apoi, plimbându-mi ochii printre file am devenit conștientă că urma să citesc o carte ce nu va putea fi comparată cu nimic din ce citisem până atunci - și am avut dreptate din toate punctele de vedere.

De obicei, cărțile ce-și au acțiunea situată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial promit multe. Eu una, am o mare slăbiciune pentru ele și încă nu mi s-a întâmplat ca așteptările să-mi fie înșelate. Nume de cod: Verity, aflându-se în categoria mai sus menționată, nu poate fi pusă de către mine decât pe un piedestal, ca recunoaștere pentru talentul cu care autoarea a transformat tragicul în comic de la o pagină la alta, trecându-mă printr-o gamă amplă de emoții.

Povestea începe cu o confesiune: „Sunt o lașă.”
Verity, după suferirea unui accident, este arestată de Gestapo. Conștientă că un spion capturat de inamici nu are prea multe șanse de supraviețuire, Verity alege să coopereze și ajunge la o înțelegere cu naziștii ce-o țin prizonieră. I se oferă instrumente de scris și foi câte dorește pentru a-și descrie în detaliu misiunea, urmând ca odată cu sfârșitul mărturisirilor să vină și sfârșitul ei. Știind că nu mai are nimic de pierdut, tânăra alege să-și povestească trecutul și să păstreze aparențele strecurând câteva informații din cele ce-i sunt cerute.  Așa ajungem să facem cunoștință cu Maddie, pilot de avioane și cea mai bună prietenă a lui Verity, să fim martorii unor fapte impresionante și să recunoaștem inteligența cu care Elizabeth Wein a construit această poveste, parcă desprinzând-o din realitate, făcându-te să uiți de eticheta „ficțiune”.

Printre alte elemente apreciate de mine, m-au surprins plăcut referirile la Peter Pan și asociația făcută între von Linden și Căpitanul Hook - au adăugat o notă copilărească personalității lui Verity și mi-au luminat puțin perspectiva asupra finalului ce se promite a fi tragic .

„Von Linden seamănă cu Căpitanul Cârlig, în aceea că e un tip de gentleman corect, cu toate că e o brută, iar eu sunt chiar Peter Pan-escă, în ceea ce privește încrederea mea naivă că el va juca după reguli și se va ține de cuvânt.”

Recunosc că am început cartea cu stângul din cauza fricii de a nu fi dezamăgită, dar acum mă bucur enorm că am citit-o și mai pot adăuga un titlul listei de cărți ce m-au impresionat. Povestea lui Verity are o putere extraordinară de a-ți colinda mintea zile întregi după ce ai terminat-o. Încă mă gândesc serios să o recitesc doar de dragul de a-mi dubla atenția asupra detaliilor - care la final mi-au construit un munte de curiozități. Voi sfârși această recenzie aici pentru că Nume de cod: Verity trebuie citită și simțită; oricum mi-aș grupa cuvintele nu ofer nici 0,1% din experiența pe care o dăruiește Elizabeth Wein cititorilor săi.

sâmbătă, 20 decembrie 2014

16/11 sau aproape 8 luni (n)

Acum se explică mult mai clar de ce cuvintele nu ieșeau. Slavă - oricui - că n-au ieșit! Deja am trecut la alt nivel; nu e așa deranjantă situația cât amânarea ei - lăsați copiii să știe din timp că Moș Crăciun nu există! 

After all, e bine că n-am reușit să construim prea mult ca să nu mai intrăm în faliment ca data trecută. 

luni, 17 noiembrie 2014

Belzhar de Meg Wolitzer

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.

Zeul cărților m-a îndrumat bine și luna aceasta! După ce cartea lui Scott Smith m-a surprins plăcut - urmând să-mi devină foarte dragă - „Belzhar” a fost lectura perfectă. Totuși, am impresia că este genul de carte pe care trebuie să o citești la momentul potrivit pentru a te bucura de ea 100%. Singurul lucru pe care l-aș schimba este numărul de pagini. Nu că ar fi puține dar mi-ar fi plăcut să mai dureze experiența mea alături de personajele lui Meg Wolitzer. Dacă nu este evident din cele spuse până acum, „Belzhar” a nimerit momentul în care să vină la mine. Imediat cum am terminat de citit cartea am vrut să o recitesc - iar în cazul meu ăsta e un semn că mi-a plăcut mult. Îmi pare bine că puținele detalii de pe spatele cărții nu conțin și elementele care pe mine m-au șocat și încântat pe parcursul lecturii.

Am intrat în lumea construită de Meg Wolitzer fără vreo pretenție bine conturată - din auzite mi-am format ideea că voi citi o poveste tristă cu adolescenți, rugându-mă să nu dau de aceleași tipare întâlnite în ultimul timp. Și n-am dat! Povestea tristă cu adolescenți a fost ridicată la un nivel superior atunci când în mijlocul problemelor apare elementul fantastic. Dintr-o dată temele centrale - printre care iubirea în multele sale forme - încep să alcătuiască o poveste în care fantezia are liberă trecere.

Jam este trimisă de către familia sa la The Wooden Barn, din cauza unui băiat. Așa cum singură explică la început, motivul „din cauza unui băiat” nu este acceptat așa că pe cererea de admitere scrie „din cauza efectelor de durată ale unei traume”. După ce și-a pierdut iubitul, Jam nu mai este în stare de nimic - cu atât mai puțin să treacă peste și să-și vadă de viață. Își petrece timpul singură, suferind sau dormind. Însă, odată ajunsă la The Wooden Barn - școala cu internat pentru „adolescenți fragili din punct de vedere emoțional și deosebit de inteligenți” - lucrurile încep să se schimbe (tobele, vă rog).

Factorul care determină schimbarea este participarea la un curs numit Teme Speciale în Engleză. Chiar dacă numele nu anunță cine știe ce, ni se face cunoscut faptul că nu oricine este ales să participe la aceste ore și că întotdeauna elevii aleși s-au schimbat radical, în bine. De asemenea aflăm că profesoara, doamna Quenell, alege pentru fiecare generație de elevi o carte pe care să o studieze pe timpul semestrului petrecut împreună. De data aceasta, cartea este a Sylviei Plath, „Clopotul de sticlă”. La prima vedere, alegerea nu pare potrivită pentru niște adolescenți fragili dar pe parcurs fiecare își dă seama ce semnifică pentru el propriul clopot de sticlă care-l ține în vid, izolat de restul lumii. Pe lângă studierea operelor Sylviei Plath, tinerilor li se oferă câte un jurnal în care să scrie orice doresc dar pe care trebuie să îl înapoieze la sfârșitul semestrului. Atunci când se decide să scrie în jurnalul ei, Jam este trimisă într-o lume complet nouă, unde Reeve este încă în viață. Această experiență este trăită de toți colegii ei de la Teme Speciale în Engleză, dar lumea în care sunt trimiși este diferită, depinzând de motivul pentru care au ajuns la The Wooden Barn.

Unul dintre plusurile pe care i le ofer lui Meg Wolitzer este datorat faptului că nu-și pune niciun personaj în umbră, concentrându-se doar pe Jam. Povestea fiecăruia ajunge să fie spusă și este tratată cu același importanță. Pe Jam ajungem să o cunoaștem cu adevărat abia la finalul cărții, după ce și-a înfruntat toți demonii și i-a acceptat pe cei imposibil de schimbat. Aflăm ce se întâmplă atunci când nu mai există dorința de întoarcere la realitate și care este puterea dezamăgirilor fie că sunt trăite de noi, fie că sunt trăite de alții din cauza noastră.

Această carte mi-a plăcut în mod special datorită imaginației autoarei care a ales să-și transforme povestea în ceva diferit. După mult timp în care am avut impresia că nu voi mai da peste idei noi, „Belzhar” mi-a demonstrat contrariul. Aștept cu nerăbdare alte cărți scrise de Meg Wolitzer! Lectură plăcută! (eu merg să citesc „Clopotul de sticlă”)

vineri, 24 octombrie 2014

You're the one that I love but I'm saying goodbye

- De ce?
- Ți s-a întâmplat să vezi vreodată ceva în care să te recunoști și să nu-ți placă concluziile la care ajungi? Cred că asta a fost.
- Și de unde știi că mâine nu o să vezi altfel lucrurile?
- Asta ar fi cam greu. Am văzut tot ce era de văzut din toate perspectivele posibile și imposibile. Mai rămăsese să-mi scriu pe frunte ce și cum văd, ca să fie cât se poate de clar.
- Deci spui că ai făcut tot ce se poate?
- Nu, sigur că nu. Dar am obosit. Tabloul pe care mi-l imaginasem eu nu arăta așa. Nu se ajungea până aici - e mai mult decât exagerat.
- Oprim iubirea?
- Nu. N-am descoperit încă mecanismul pentru asta. Dar putem bloca partea cu pricina. Corect?
- Dacă pierzi ceva important?
- N-aș paria pe asta. E doar o slăbiciune în minus.

duminică, 19 octombrie 2014

Ruinele de Scott Smith

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii se cărți în limba engleză.

Nu i-aș spune chiar un roman horror, așa cum este prezentat. De obicei, după acest început urmează să-mi expun dezamăgirea; nu și de data asta. După cum știți - sau dacă nu, aflați acum - țin foarte mult la fiorii de groază pe care susține un roman horror că îi poate oferi cititorului. În majoritatea cazurilor, dacă nu dau de așa ceva îmi pierd interesul destul de repede. Însă, în situația de față, Scott Smith mi-a oferit o cartea bună, care m-a surprins încontinuu până la final, care m-a ținut în suspans și prizonieră printre paginile ei - chiar și atunci când realitatea îmi amintea că mai am și alte obligații.

Ideea centrală a romanului este foarte bine disecată - chiar dacă autorul se putea opri oricând după ce a oferit o sperietură bună sau un tablou macabru, a ales să construiască o poveste complexă, diferențiindu-și cartea de altele din același gen. Ce spun eu acum poate fi evidențiat de starea pe care ți-o dă filmul vizionat după terminarea cărții. Este vârful vârfului aisbergului - nici nu aș putea să mă ating de subiectul „vizionează filmul după ce ai citit cartea”. Din punctul meu de vedere Scott Smith a făcut o treabă foarte bună, regizorul filmului.. nu prea. Așa că, în cazul în care ați văzut filmul și nu ați citit cartea puteți să uitați tot și să puneți mâna pe carte. O să vă placă mult - mult mult mult - mai mult.

Ruinele”ni-i prezintă pe Jeff, Amy, Eric și Stacy, patru tineri americani ce-au ales să-și facă vacanța în Mexic. Pe plajele din Cancún îl cunosc pe germanul Mathias a cărui poveste îi apropie. Fratele germanului dispăruse, iar  anunțul cum că Mathias pleacă în căutarea lui sună ca aventura perfectă pentru cei patru americani. Henrich - fratele - fusese chemat la ruine pentru a se întâlni cu o tipă abia cunoscută și de atunci nu se mai întorsese. Folosindu-se de harta lăsate de Henrich - sperând că fratele său îl va urma - tinerii alături de Mathias pleacă spre ruine - loc văzut cu ochi răi de către localnici. Spiritul aventurier dispare destul de rapid, când cei cinci se rătăcesc în junglă iar fiecare semn din calea lor este parcă un avertisment în legătură cu ce urmează să li se întâmple. Însă, odată ajunși în „locul de sacrificiu” vor realiza că drumul și ciudățeniile de până atunci au fost doar începutul, iar ideea călătoriei a fost una din cele mai greșite decizii.

Cred că mare parte din atracția față de această carte mi-a fost sporită de felul în care mi-au fost oferite detaliile: fără grabă, fără superficialitate. Așa cum am mai spus, cei care vor alege „Ruinele” ca o viitoare lectură se vor lupta cu suspansul și dorința de a afla cât mai repede deznodământul dar în același timp nevoia de a „savura” acțiunea, descrierile, felul în care sunt construite personajele și tot universul lui Smith. Vor exista momente de frustrare când supraviețuirea va părea imposibilă și momente de disperare când lucrurile ies in favoarea „amenințării mortale”/„prezenței stranii” - dar toate astea alcătuiesc farmecul romanului și priceperea cu care autorul se joacă după bunul plac cu mintea cititorilor săi.

Personal aș încadra cartea în genul thriller psihologic - sau aș lăsa tot genul horror numai ca cei ce aleg această cartea așteptându-se la groază pură, să dea peste ceva mai bun, mai interesant, mai captivant. Eu una mă bucur tare că nu am găsit cam nimic din ce mă așteptam să găsesc și că am fost surprinsă plăcut. Acum vânez alte scrieri ale lui Scott Smith ca să mă conving în legătură cu stilul său dar am impresia că-mi va fi destul de greu să găsesc ceva care să egaleze „Ruinele”.

joi, 16 octombrie 2014

You should pay rent in my mind

- Și te-ai bucurat?
- Azi? Puțin. Foarte puțin. Dar a fost o excepție. Am renunțat la astfel de „bucurii”. De obicei zâmbetul e înlocuit de un bolovan care mi se rostogolește în stomac, sau de o simplă durere în piept. Cam atât. Pe scurt: tot ce face e de rău, tot ce nu face e de rău.
- Și după tot timpul ăsta care crezi că e soluția?
- Ceva care să egaleze balanța. Ceva care să mă bucure la fel de tare pe cât m-a întristat vara aia. Să știi că răspunsul ăsta e doar de dragul conversației, pentru că eu mă îndoiesc de el profund.
- Să-nțeleg că acel ceva care să te bucure trebuie făcut tot de el? 
- Nu știu. Nu m-am gândit.
- Gândește-te acum. 
- Nu contează. Ți-am spus, e doar de dragul conversației.
- Și dacă răspunsul la întrebarea mea te-ar ajuta?
- Nu înțelegi, nu? O fericire atât de mare pur și simplu nu există. Nu poate fi adusă de nimic și de nimeni. Nici măcar de el. Ăsta e alt motiv de tristețe: să știi că orice s-ar întâmpla bun nu mai poți să ajungi la un anumit stadiu al fericirii pe care îl puteai atinge înainte. 

marți, 14 octombrie 2014

"E un nou început!" au spus. "O să treci peste!" au spus.

Anna nu știe exact ce zi e. Cel mai mult i-ar plăcea să fie miercuri seara, să urmeze joi și să sară peste vineri. Weekend-ul poate să fie oricum, dar departe nu - apropo, ziua de duminică s-a supărat și nu mai vrea să fie ultima.

Ca un fel de concluzie după prima săptămână (+ primele două zile din a doua) Anna vrea niște săgeți spre locul cu „nou început” care se spune că are ofertă specială în materie de „treci peste”. Până acum fu vrăjeală. Nu a ieșit decât în pierdere. Anna nu mai are obiect de studiu în timpul orelor, motiv să se întoarcă în spate, motiv să se uite spre ușă, motiv să iasă pe coridor, motiv să pară interesantă, motiv să se împrietenească, motiv să fie atentă când și cu cine coboară scările. Ăstea ce-au mai rămas... scările!

Colac peste pupăză, Anna nu înțelege de ce trebuie să facă istorie în halul ăsta, dacă ea a ales psihologia! Unde e logica? Aaaa, da! Nu există așa ceva. Până la urmă, după atâtea lucruri care se întâmplă fără să aibă cel mai mic sens, de ce tocmai amestecăturile din orar să ofere note de subsol?!

Și apoi, tocmai când se pregătea să mai înșire câteva minusuri, Anna observă laitmotivul: ziua de joi. După care, holbându-se la monitor,  realizează că importanța a cam dispărut și ziua rămâne doar o plăcere ofilită.

duminică, 12 octombrie 2014

Cea mai interesantă teorie


"I have this wierd theory that some people are drawn to each other because their atoms were near each other when the universe was created and over time the same atoms keep coming back together."

miercuri, 17 septembrie 2014

Cine?

- Cine?
- Cea care te-a luat de prost.
- Cine? 
- Cea care te vrea acum înapoi.
- Cine?
- Cea care nu știe altul mai bun.
-Cine?
- ...
- Aaaa.. ea. Da, mi-o amintesc perfect. Știi, prost nu înseamnă și nebun.
- Nu, nu. Sigur că nu.

- Copilă, ce ai învățat bun din asta?
- Că „â” nu arată bine la început de cuvânt. Că la o analiză mai atentă cine se aseamănă chiar ajunge să se adune. Că..
- Dar cum rămâne cu ea?
- Personajul? O, vai! Sunt bucuroasă că a scăpat - și eu odată cu ea. Știi cum se zice.. nu e bine să iese două victime din aceeași poezie.
- Well done! 

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Cioburi de stele de Amie Kaufman și Meagan Spooner

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.

Nu pot să mă declar mare cititoare de SF-uri - mereu genul fantasy m-a atras mai tare - dar atunci când aleg o carte aparținând acestei categorii am așteptări destul de mari. Așa s-a întâmplat și de această dată când am pus ochii pe „Cioburi de stele” - era și greu să nu o fac, coperta este absolut superbă!

Un lucru care nu mi-a plăcut legat de poveste, este durata de timp petrecută în spațiu. Când am citit descrierea de pe spatele cărții, ce conținea termeni ca: navă spațială, hiperspațiu, viteză superluminică; așteptam cu nerăbdare să cunosc lumea construită de cele două autoare. Am fost dezamăgită când a trebuit să le spun adio stelelor și spațiului atât de rapid și când am realizat că (cel puțin în acest prim volum) nu aflu prea multe informații despre Icarus și oamenii ce populează această navă spațială. Mi-ar fi plăcut să se pună mai mult accentul pe acest aspect. Lăsând această dorință, restul elementelor cărții mi-au plăcut destul de mult, compensând lipsul pe care l-am menționat mai devreme.

Pe scurt, totul începe când Lilac LaRoux, fiica celui mai bogat om din univers, se întâlnește cu Tarver Merendsen, erau de război. Deși fac parte din clase sociale diferite, atracția dintre cei doi este inevitabilă însă apropierea le este interzisă, cel puțin până când Icarus explodează iar cei doi protagoniști reușesc să supraviețuiască cu ajutorul unei navete de salvare, care îi duce pe o planeta părăsită, plină de „surprize”.

Cioburi de stele” este narată din perspectiva ambilor protagoniști, perspectivele alternând și dinamizând povestea. În același timp, diferențele dintre cei doi sunt scoase în evidență prin felul unic în care fiecare acceptă situația în care se află. Pentru Tarver schimbarea este mult mai ușor de acceptat, pe când, Lilac nu-și dorește decât să fie salvată cât mai repede și să se întoarcă la vechea ei viață.

Cititorul rămâne captiv între paginile cărții datorită micilor dialoguri de la începutul capitolelor, care încet încet alcătuiesc un puzzle. Nu cred că mi-ar fi plăcut ca „Cioburi de stele” să fie exact cum mă așteptam eu, fără niciun pic de neprevăzut, dar în unele situații n-ar fi fost rău să am dreptate. Parcă autoarele nu și-au folosit întregul potențial pentru a clădi un univers absolut uimitor. Din punctul meu de vedere, dacă povestea de dragoste ar fi fost pusă mai în umbră, alte detalii mai interesante ar fi reușit să strălucească mai tare, iar acest lucru ar fi fost un plus - încă sunt supărată că am ajuns așa repede în planul terestru...

Una peste alta, aștept cu mare interes continuarea și continuarea continuării. Cine știe... poate stelele mă așteaptă în următorul volum! :)

joi, 4 septembrie 2014

September TBR



Cioburi de stele de Amie Kaufman și Meagan Spooner
Cititorul de Bernhard Schlink
Exorcistul de William Peter Blatty
Cronicile din Narnia: Șifonierul, leul și vrăjitoarea de C.S. Lewis

duminică, 31 august 2014

End of summer read-a-thon + August WRAP-UP


Probabil participarea la doua read-a-thon-uri consecutive nu a fost o idee chiar așa de bună pentru că săptămâna asta am fost leneșă - foarte leneșă! Totuși am reușit să termin trei cărți, din care una singură se afla pe TBR. Acestea sunt:

„Endymion Spring” de Matthew Skelton
„Povestea uitării” de Stefan Merrill Block
„La răscruce de vânturi” de Emily Bronte (pentru că e preferata mea din toate timpurile și o recitire mereu e o idee bună)

Acestea fiind spuse scrise, wrap-up-ul pentru luna august arată cam așa:

Coraline de Neil Gaiman (sunt singura care i-a spus mereu „Caroline”??)
Ucenicul vraciului de Joseph Delaney
Blestemul vraciului de Joseph Delaney
Miss Peregrine de Ransom Riggs
Fetele rele obțin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic de Ute Ehrhardt
Cheia secretă a lui Harry Potter de John Granger
Prea multă fericire de Alice Munro
Îngerul nopții de Becca Fitzpatrick
Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyle
Spulberă-mă de Tahereh Mafi
Amintirile vraciului de Joseph Delaney
Sub aceeași stea de John Green
Cronicile din Narnia: Nepotul magicianului de C.S. Lewis
Arthur: Piatra magică de Kevin Crossley-Holland
Divergent de Veronica Roth
Un motan pe nume Bob de James Bowen
Endymion Spring de Matthew Skelton
Povestea uitării de Stefan Merrill Block
La răscruce de vânturi de Emily Bronte

Mâine o să apară și un TBR pentru septembrie. Între timp aș vrea să vă rog să-mi recomandați și mie câteva cărți care v-au plăcut foarte mult.. :) poate așa îmi fuge lenea.

duminică, 24 august 2014

Bout of Books 11.0 - Update day #7 + Wrap Up

The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
 Cărți terminate: 
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyle
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi
„Amintirile vraciului” de Joseph Delaney
„Sub aceeași stea” de John Green
„Cronicile din Narnia: Nepotul magicianului” de C.S. Lewis
„Arthur: Piatra magică” de Kevin Crossley-Holland
„Divergent” de Veronica Roth
„Un motan pe nume Bob” de James Bowen

Total pagini: 2167

P.S. Parcă aș fi vrut să citesc mai mult în ultimele două zile, ca să ajung și la cartea lui Lauren Kate, dar sunt mulțumită cu ce-am făcut până la urmă! Nu m-am ținut eu chiar de TBR-ul pe care-l făcusem dar am sfârșit prin a citi cărți foarte bune! Mă bucur că am citit „Sub aceeași stea” și acum parcă fac și eu parte din populația planetei - aceeași poveste cu „Divergent”. Cât despre „Spulberă-mă” nu știu dacă să mai aștept continuarea în română sau să continui trilogia în engleză.. vreau să știu ce se mai întâmplă!!!

De mâine încep cititul pentru End of summer read-a-thon și abia aștept întâlnirea cu Endymion Spring! Probabil și acest TBR se va transforma într-o lista complet diferită pentru că aștept „Crescendo” și nu intenționez să o pun în așteptare! :)

Bout of Books 11.0 - Update DAY #6


The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
DAY #6

Acum citesc:
„Un motan pe nume Bob” de James Bowen

Cărți terminate:
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyle
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi
„Amintirile vraciului” de Joseph Delaney
„Sub aceeași stea” de John Green
„Cronicile din Narnia: Nepotul vrajitorului” de C.S. Lewis
„Arthur: Piatra magică” de Kevin Crossley-Holland
„Divergent” de Veronica Roth

Pagini citite de la ultimul update: 112

Pagini citite în total: 2041

P.S. -

sâmbătă, 23 august 2014

Bout of Books 11.0 - Update DAY #5

The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
DAY #5

Acum citesc:
„Un motan pe nume Bob” de James Bowen

Cărți terminate:
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Doyle
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi
„Amintirile vraciului” de Joseph Delaney
„Sub aceeași stea” de John Green
„Cronicile din Narnia: Nepotul magicianului” de C.S. Lewis
„Arthur: Piatra magică” de Kevin Crossley-Holland
„Divergent” de Veronica Roth

Pagini citite de la ultimul update: 444

Pagini citite în total: 1929

P.S. Deja încep să devin mândră de cât am citit până în momentul de față! :) Cât despre ce citesc acum, mi se făcuse dor de motanul Bob și intenționam să îi recitesc povestea, așa că ce alt moment mai bun decât un read-a-thon?! Hihi.

vineri, 22 august 2014

Bout of Books 11.0 - Update DAY #4

 
The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
DAY #4

Acum citesc:
„Divergent” de Veronica Roth

Cărți terminate:
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyle
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi
„Amintirile vraciului” de Joseph Delaney
„Sub aceeași stea” de John Green
„Cronicile din Narnia: Nepotul magicianului” de C.S. Lewis
„Arthur: Piatra magică” de Kevin Crossley-Holland

Pagini citite de la ultimul update: 426

Pagini citite în total: 1485

P.S. Se pare că nu aveam starea necesară pentru cartea Veronicăi Roth, dar într-un final am rezolvat problema cu ajutorul lui Arthur. Acum nu știu dacă să încerc iar „Divergent” sau să trec la „Damnare”.. decizii decizii!

joi, 21 august 2014

Bout of Books 11.0 - Update DAY #3

The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
DAY #3

Acum citesc:
„Divergent” de Veronica Roth

Cărți terminate:
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyle
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi
„Amintirile vraciului” de Joseph Delaney
„Sub aceeași stea” de John Green
„Cronicile din Narnia: Nepotul magicianului” de C.S. Lewis

Pagini citite de la ultimul update: 186

Pagini citite în total: 1059

P.S. Puțin.. puțin.. foarte puțin! Dar am rămas captivă în „Sub aceeași stea” - poate ar fi trebuit să o las ultima. O să recuperez mâine ziua leneșă de azi. Se pare că TBR-ul pentru acest read-a-thon se tot modifică, dar cât timp continui să nimeresc numai cărți bune nu mai contează!

miercuri, 20 august 2014

Bout of Books 11.0 - Update DAY #2

 The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
DAY #2

Acum citesc: 
nu știu încă ce să aleg

Cărți terminate:
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi
„Amintirile vraciului” de Joseph Delaney
„Sub aceeași stea” de John Green

Pagini citite de la ultimul update: 303

Pagini citite în total: 873

P.S. -

marți, 19 august 2014

Bout of Books 11.0 - Update DAY #1

 The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
 DAY #1

Acum citesc:
„Sub aceeași stea” de John Green

Cărți terminate: 
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne
„Spulberă-mă” de Tahereh Mafi
„Amintirile vraciului” de Joseph Delaney

Pagini citite de la ultimul update: 570

Pagini citite în total: 570

P.S. Știu că „Băiatul cu pijamale în dungi” nu făcea partea din plan, dar pentru că nu terminasem cartea până la începerea read-a-thon-ului, am inclus-o și pe aceasta cu numărul de pagini rămase. Legat de conținut.. de ce unii autori vor să le frângă inimile cititorilor săi?! Zău acum! John Boyle, așa ceva nu se face! Iar „Amintirile vraciului”.. plăcerea mea vinovata. Norocul meu că e micuță și a intrat fără probleme în ultima oră a primei zile.

duminică, 17 august 2014

End of summer read-a-thon (25-31 august)

Înainte să încep pregătirile pentru Bout of Books 11.0 (să-mi aduc teancul de cărți în pat, să-mi fac un ceai, etc.) mi-am amintit că azi e duminică și trebuie să postez TBR-ul pentru End of summer read-a-thon. Acesta este organizat de Leontina, care ne propune și câteva obiective de atins: 
  1. O carte pe care vrei să o citești de mult, dar nu ai făcut-o încă.
  2. O carte scrisă de un autor român.
  3. O carte despre care nu știi prea multe.
  4. O carte care să aibă peste 400 de pagini.
TBR-ul meu arată cam așa (în ordinea obiectivelor):
  1. Endymion Spring de Matthew Skelton (cartea asta stă pe rafturile bibliotecii mele de ani buni)
  2. Am să te iubesc până la sfârșitul lumii de Marius Tucă (știu că trișez puțin pentru că e de fapt o recitire și e vorba de poezii deci n-am prea mult de citit, dar oricare alta m-ar încetini - știți relația mea cu autorii români...)
  3. Școala de vrăjitorie de E. Rose Sabin (pe lângă indiciul din titlu n-am nici cea mai vagă idee la ce să mă aștept)
  4. O păpușă sau alta de Sophie Hannah (un thriller cu 501 de pagini)
Spor la citit tuturor celor care participă! :)

vineri, 15 august 2014

Despre cum calc eu strâmb și Bout of Books 11.0 read-a-thon

Păi da.. merit să fiu judecată! Copilașul meu, acest blog, s-a supărat pe mine când a văzut că am început să-l înșel cu un altul. Ce-i drept, din când în când mă simt foarte atrasă de Wordpress și un blog pe respectivul site mi se pare o idee foarte bună! Apoi, când totul este aranjat, blogul nou e la locul lui și toate cele, încep să simt lipsa multor lucruri pe care numai Blogger mi le poate oferi. Așa se întâmplă absolut de fiecare dată, dar eu nu mă învăț minte niciodată! Nu pot să-mi explic cum multe din blogurile pe care le urmăresc de pe Wordpress arată atât de bine dar eu nu mă pot înțelege cu un aspect care să mă mulțumească sau cu alți factori. Se pare că pur și simplu compatibilitatea mea cu site-ul numit mai devreme nu prea există. 

Revenind la copilașul meu, căruia îi place să fie singur la părinți după câte îmi dă de înțeles, voi muta postarea despre Bout of Books 11.0 aici ca familia să fie fericită. 

The Bout of Books read-a-thon is organized by Amanda @ On a Book Bender and Kelly @ Reading the Paranormal. It is a week long read-a-thon that begins 12:01am Monday, August 18th and runs through Sunday, August 24th in whatever time zone you are in. Bout of Books is low-pressure, and the only reading competition is between you and your usual number of books read in a week. There are challenges, giveaways, and a grand prize, but all of these are completely optional. For all Bout of Books 11 information and updates, be sure to visit the Bout of Books blog.
Ultimul read-a-thon la care am participat a fost „BookTube-a-thon”-ul. În același timp a fost și prima mea experiență de acest gen. Evident că nu am reușit să termin toate cărțile pe care îmi propusesem să le citesc, dar săptămâna respectivă a fost frumoasă – cu tot cu presiunea caracteristică – pentru că am citit cărți care mi-au plăcut mult, pe care altfel cel mai probabil nu le-aș fi citit nici până în momentul de față. Așa că m-am decis să particip la fiecare read-a-thon de care dau – chiar dacă nu termin toate cărțile pe care mi le propun, sunt mai motivată, citesc mai repede și mai mult iar dacă asta nu e ceva de bine, atunci nu știu ce ar putea să fie!

Acum să trecem la Bout of Books...

Menționez că nu voi face niciuna din provocări și nici nu voi participa la giveaways pentru că prefer să folosesc timpul alocat acestora, citind. Cum scrie și mai sus, acest read-a-thon este o competiție între tine și numărul obișnuit de cărți pe care le citești într-o săptămână. În cazul meu – depinde și de cărți ce-i drept… – citesc cam patru cărți pe săptămână. Există și săptămâni în care citesc doar una, sau săptămâni în care cheful meu pentru citit este absent și n-aș putea să termin nici măcar o carte cu benzi desenate – dar asta e altă poveste. Pentru că alegerea cărților depinde doar de cel care participă și nu avem un fel de obiective de atins, doar să citim cât mai mult, mi-am ales cărți din categoria „chiar vreau să le citesc dar le amân fără niciun motiv logic”.

Acestea fiind spuse, TBR-ul meu arată cam așa: 
  1. Divergent de Veronica Roth
  2. Arthur: Piatra magică de Kevin Crossley-Holland
  3. Damnare de Lauren Kate
  4. Sub aceeași stea de John Green
  5. Spulberă-mă de Tahereh Mafi
Ca plan de rezervă, în caz că una din cele cinci cărți nu mă atrage suficient și îmi încetinește ritmul, mă voi apuca de „Secretul vraciului” – al treilea volum din Cronicile Wardstone pe care mi-am propus să le recitesc. Și „Damnare” e la a doua citire dar pentru că nu îmi mai amintesc mare lucru din acțiune, pot trece cu vederea.

Cam așa arată planurile mele pentru perioada 18-24 august. Dacă participați... spor la citit! 

P.S. În curând - cred că duminică - voi posta și TBR-ul pentru End of summer read-a-thon organizat de Leontina. Acesta începe exact când se termină Bout of Books, adică pe 25 august așa că.. da.. o să fie fun! :)

duminică, 10 august 2014

Miss Peregrine de Ransom Riggs

Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.

Nu știu dacă se aplică doar în cazul meu, dar atunci când o carte îmi place foarte mult îmi este greu să găsesc argumente care să arate acest lucru. În mintea mea, cărțile pe care le-aș recomanda insistent dobândesc o aură care să facă evident faptul că trebuie citite și de restul lumii. De aceea cuvinte parcă nu-și au rostul și un simplu îndemn pare suficient. Și ca să nu zic că nu am încercat și varianta scurtă..: dragă cititorule, poți citi această carte liniștit! O să-ți placă mult!

„Luna nu strălucea și nimic nu se mișca în tufiș, în afară de noi, și cu toate astea, am știut când să-mi ridic lanterna și încotro s-o îndrept și, preț de o clipă, în fâșia îngustă de lumina, am zărit un chip care părea întruchiparea exactă a coșmarurilor copilăriei mele.”

Miss Peregrine nu a fost nimic din ce mă așteptam - într-un sens constructiv, evident. Știu că o carte nu trebuie judecată în funcție de copertă, dar trebuie să spun că eu m-am îndrăgostit de tot ce intră în alcătuirea design-ului cărții. Coperta, paginile, fontul și imaginile creepy arată calitatea ridicată și te conving să-i faci loc în bibliotecă indiferent de factorul după care judeci volumul. Apoi, după ce-ți sunt furați ochii, conținutul se ocupă de furat restul.

„Se holba la mine cu niște ochi care pluteau într-un lichid întunecat, fâșii de carne brăzdate, de culoarea cărbunelui, atârnând pe corpul lui gârbovit și gura lui larg deschisă, aproape grotesc, lăsând loc unui mănunchi de limbi care șerpuiau ca niște țipari. Am scos un țipăt. Făptura de răsuci și dispăru (...)”

Don't worry, ăsta e cel mai creepy fragment. Nu aș încadra povestea lui Ransom Riggs chiar la genul horror - tot este mai horror ca orice operă a lui Stephen King (nu m-am putut abține) - dar îți poate transmite fiori până într-un moment al acțiunii în care se face puțină lumină și nu mai simți nevoia să verifici ce-ți fac monștrii de sub pat.

Eu, datorită fetiței care levitează în imaginea de pe copertă, mă așteptam să dau de o poveste cu fantome. Înaintând cu cititul, am descoperit că presupunerea mea nu a fost chiar corectă. Ideea cărți este mult mai complexă de atât. De asta pot afirma fără exagerare că sunt o grămadă de întâmplări la care nici nu v-ați fi gândit și că Miss Peregrine vă va uimi încontinuu. Vorbesc serios! Nu sunt fragmente dinamice și apoi plictiseală până la următorul fragment interesant. Nu! Încontinuu se întâmplă ceva captivant. Ransom Riggs nu prea s-a gândit că cititorii lui pot avea și alte activități așa că a decis să îi lege de cartea sa și să îi lase acolo până la finalul acesteia.

Jacob, personajul principal, a crescut alături de bunicul său, Abraham Portman, evreu trecut prin Al Doinea Război Mondial. Scăpat de teroarea acelor vremuri, bunicul îi povestește nepotului despre aventurile sale care de cele mai multe ori par ireale în special datorită prietenilor lui diferiți de la orfelinatul în care a stat o vreme. Chiar dacă timpul a trecut, Abraham este încă „bântuit” de așa-numiții „monștrii” despre care încă povestește. Jacob, crescând și reflectând asupra întâmplărilor prin care a trecut bunicul său ajunge la concluzia că nu au fost decât basme inventate, menite să introducă magia în copilăria sa - și își menține această părere până în ziua morții bunicului său ce pare să fi fost ucis de „monștrii” din poveștile sale. Nefericitul eveniment îl trimite pe tânăr în căutarea adevărului, pe insula Cairnholm, unde se află orfelinatul lui Miss Peregrine și unde zecile de întrebări atât ale personajului cât și ale cititorului primesc răspunsuri - uneori șocante.

Insula Cairnholm mi-a amintit puțin de Shutter Island iar imaginația mea a făcut ca decorul să fie compatibil. Mi-a plăcut foarte tare cum asupra fiecărei enigme se aruncă puțină lumină la un moment dat și cum alături de Jacob începeam să pun totul cap la cap, parcă făcând parte din poveste. Cumva realitatea și ficțiunea se combină atât de bine și de frumos încât nici nu-ți mai pasă care-i care, doar te lași condus de curiozitate și îmbrățișezi toate elementele uimitoare ale acestei cărți. Personajele sunt fascinante, construite într-un mod unic și atrăgător, cu „talente” deosebite care-i pun în valoare și-l seduc pe iubitorul de fantezie. Cititorul rămâne captiv într-o lume cu totul magică și uluitoare în care copiii pot avea și sute de ani, ziua de mâine nu vine niciodată, iar moartea sau tristețea nu există, amintind într-o oarecare măsură de povestea lui Peter Pan. Imaginile vintage aduc o doză de verosimilitate întregii narațiuni datorită faptului că acestea sunt autentice, vechi, împrumutate din arhiva personală a zece colecționari, eroi ai lumii fotografice - așa cum sunt numiți de autor.

Miss Peregrine a început să facă parte din cărțile mele preferate și mă chinuie așteptarea continuării - cei are au citit-o deja știu cum finalul s-a jucat cu emoțiile noastre! Nu știu dacă au fost mai convingătoare cuvintele multe sau cele puține, dar această carte este fantastică și categoric un must read. :)

luni, 4 august 2014

joi, 24 iulie 2014

Chemarea cucului de Robert Galbraith

Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză

Deja nu mai este o noutate faptul că „Robert Galbraith” este pseudonimul preaiubitei autoare, J.K. Rowling. „Deghizarea” nu a ținut pentru mult timp, iar imediat cum informația a ieșit la iveală, evident, vânzările au explodat - cum se exprimă estetic unele publicații. Nu am citit încă și păreri ale fanilor Harry Potter despre „Chemarea cucului” dar pe mine m-a surprins plăcut.

Am văzut în câteva articole promisiuni care susțineau că seria care-l are ca personaj principal pe detectivul particular Cormoran Strike - al cărei prim volum este cel de față - îi va face concurență serioasă lui Harry. Țin să menționez legat de treaba asta - nu numai pentru a contrazice - că în primul rând cele două nu au nimic în comun deci nu pot fi puse în balanță. Apoi, dacă e să vorbim de talentul autoarei, acesta nu mai trebuie confirmat de nimeni și nimic.

În al doilea rând, chiar dacă mi-a plăcut, m-a captivat și impresionat, sunt absolut sigură că șansele ca seria Harry Potter să fie ajunsă de aceasta, sunt extrem de mici. Nu spun asta ca pe un minus al cărții ci ca pe o realitate care nu afectează cu nimic traiul acesteia pe piață.

Am început „Chemarea cucului” plină de rețineri nefondate. Pe urmă am realizat lipsa de semne care să anunțe o dezamăgire literară și am avut încredere atât în autoare, cât și în editură. Sincer, până în momentul de față niciun roman polițist citit de mine de la editura Trei nu m-a dezamăgit în vreun fel. Din contră, pasiunea pentru genul polițist mi-a fost sporită de fiecare dată. Această carte nu a fost o excepție. Recunosc că mi-a luat puțin să mă obișnuiesc cu ideea că nu voi da de nimic aparținând fabulosului, dar efortul a meritat cu desăvârșire.

Incipitul se deschide cu descrierea minuțioasă a străzii Mayfair - decorul unei sinucideri. Lula Landry, cunoscutul top-model, pare să-și fi găsit sfârșitul aruncându-se de la balcon, fapt etichetat din start ca „sinucidere”. După acest episod rapid facem cunoștință cu Robin Ellacott, nu tocmai o londoneză get-buget. Suntem martorii unei povești de familie, taman bună de relatat rudelor peste ani, și anume momentul în care Robin este cerută în căsătorie - un gest plin de spontaneitate și romantism. Cadrele descrise, impregnate de atmosfera londoneză,  intensifică atât în inima cititorului cât și în inimile personajelor iubirea dedicată Londrei.

Momentul în care Robin trebuie să se prezinte la un job, în rolul de angajată temporară, îl introduce în scenă pe detectivul Strike - tânăra urmând să fie asistenta lui. Cormoran Strike tocmai ce a trecut printr-o despărțire, doarme în biroul de la servici nepermițându-și un trai mai bun și nici clienți nu prea apar la ușa sa. Cu alte cuvinte corăbiile lui sunt de mult pe fundul oceanului. Însă, odată cu apariția noii angajate, îi face o vizită John Bristow, fratele vitreg al Lulei Landry. Acesta își prezintă teoriile conform cărora sora lui a fost ucisă, convins fiind că nu a fost vorba de o sinucidere. Mai mult din motive financiare, Strike acceptă să-i ofere ajutorul - continuând să se îndoiască în legătura cu vreo schimbare adusă în deznodământul cazului.

Chemarea cucului” este începutul unei serii ce promite să-și țină cititorii aproape. Recomand acest roman - și sunt sigură că următoarele nu se vor lăsa mai prejos - iubitorilor de romane polițiste. Pur și simplu nu puteți să-l ratați! :)


joi, 17 iulie 2014

am rămas la intenții

Chiar dacă titlul era pentru acum câteva săptămâni, îmi este mult prea lene să-l mai schimb. Sigur este faptul că dosarele steve-ilor detectivi rămân închise pentru că jale și pentru că poezi. Știu că și la mine vine norii când mi-e somn, dar omul are dreptul să se uite în grădina altuia! :)

Nu mai știu despre ce am vrut să scriu sau dacă plănuisem să mă las dusă de val - ceea ce se și întâmplă; coerență zero. O să fie fun la psihologie! Trebuie să fie! Dacă nu, există Old-ul și chelnerii drăguți - unde evident că e loc de învățat!

S-a cam ales praful de maratonul de săptămâna asta, dar nu prea-mi pare rău. Că tot am adus vorba, Measle și vrăjmintitul chiar a meritat o noapte albă! Absolut genială! În continuare, pentru că TBR-ul pentru maraton s-a cam dus, mă așteaptă Clubul dependentelor de pantofi, John Saul căruia îi dau o șansă chiar dacă Stephen King a fost o dezamăgire și J.K. Rowling deghizată în Robert Galbraith.

P.S. Alt motiv de fericire: chiar dacă nu m-a impresionat prea tare serialul, a început sezonul doi din Witches of East End - eu tot cu gândul la The 100 am rămas dar mă consolez cu ce pot. Și acum că am descoperit asta, mi-am amintit și că ieri a fost miercuri și mai sunt două seriale care mă așteaptă! Păi da, se pare că am ce face până diseară! 

sâmbătă, 5 iulie 2014

Cea mai frumoasă parte a bacului e sfârșitul

Fapt dovedit: există viață după examenul de bacalaureat! 

Ei bine, nu a fost așa de rău pe cât m-am așteptat, dar mă bucur că bacul și-a strâns bagajele (toate culegerile, foile, notițele, caietele, caietele, caietele) și a plecat să le testeze maturitatea altora. Sau ar trebui să scriu „bac-ul” ca să mă fac mai bine înțeleasă? Bietul examen.. a ajuns un mijloc de transport pe apă.. sau o nouă modalitate de a te îmbogăți, cum a zis „prof-ul” de ieri. Una peste alta, noi să fim sănătoși! :)

sâmbătă, 28 iunie 2014

Vine bacul.. nu știi la ce seriale să te mai uiți..

Acum serios.. Otilia? Moromeții? Ghiță? Harap-Alb? Poezii? Nu domnule! „The 100”! Ghinionul meu că e atât de bun..

marți, 24 iunie 2014

dracu știe cum de am rămas fără șanse

- ...păianjeni. Sunt scârboși! Totuși sunt recunoscătoare că nu pot zbura! 
- Altceva? 
- Nimic.
- Nu trebuie să fie neapărat un animal sau o insectă. Orice.. examene poate..
- Nu.
- Mie îmi e frică de broaște spre exemplu..
- Mie nu.
- Gândește-te la altceva.
(aș putea spune: sfârșituri, oameni, întuneric, amintiri, pierdere, dor, uitare, etc.
- Înălțimi.
- Foarte bine! Deci de-asta avionul a fost exclus din variante când ai plecat..
(există înălțimi mai mari decât cerul; există îndrăgostitul de năluci, care te urcă undeva foarte sus, imposibil de sus, după care te aruncă de acolo și te așteaptă jos cu pretenții. 
- Da, fără avioane.
- Okay.
- Mai trebuie să semnez ceva?
- Nu nu. 

luni, 23 iunie 2014

Ce vreau? Să dispară pozele! Când vreau asta? Acum!

Pentru binele tău.. sper să nu ai memorie vizuală! Pentru binele meu.. sper ca nici eu să nu am!

Lăsând coșmarul pe care tocmai l-am băgat la loc în plic și plicul l-am înghesuit între niște hârtii, să citim stelele invers. Nu știu cum se termină povestea spusă de Irvin D. Yalom, dar bătrânica aia mi-a dat niște palme. E mult mai ușor când privești de pe margine - poți să vezi toate detaliile chiar și în haosul caracteristic situației. 

În povestea lui știi-tu-cine, călăul a venit îmbrăcat în grădinar. Începutul a fost mai dificil, dar apoi s-a prins la ce capitol se află. A dat câteva ture printre trandafiri, i-a contemplat zile întregi nehotărât dacă să-i ude, sau să-i smulgă și să încheie socotelile. Pe ultima sută de metri, ca atunci când știi că e „acum ori niciodată”, i-a smuls cu grija, parcă mângâindu-i. Atunci, știi-tu-cine, a aflat ce se întâmplă când trandafirii mor, promițându-și să nu mai ignore niciodată florile de liliac în favoare bălăriilor de pe marginea străzii.

Ăsta a fost basm scurt. Nu pică la bac dar a picat în stele. Parcă-mi vine să râd când mă gândesc cât timp a trecut de la începutul poveștii. Planetele care se jucau, mediile la mate (sub nivelul mării), inițialele, jocurile de cuvinte, plimbarea, magazinul cu vinuri, magnetul de frigider, etc. Nimeni nu i-a tăiat capul acestui Harap-Alb dar mai e timp. Ideea e că prințesa fuge cu Spânul la final. Merg în Vegas și se căsătoresc după care își cumpără pământ pe Lună și dispar.

Mâine proba orală. Engleză. Trezit de dimineață. Îmi vin la gură numai cuvinte de dulce! Deocamdată să studiem mecanica inimii lui Mathias Malzieu.

miercuri, 11 iunie 2014

I crossed the street to walk in the sunshine

„People think a soul mate is your perfect fit, and that's what everyone wants. But a true soul mate is a mirror, the person who shows you everything that is holding you back, the person who brings you to your own attention so you can change your life. 

A true soul mate is probably the most important person you'll ever meet, because they tear down your walls and smack you awake. But to live with a soul mate forever? Nah. Too painful. Soul mates, they come into your life just to reveal another layer of yourself to you, and then leave. 

A soul mates purpose is to shake you up, tear apart your ego a little bit, show you your obstacles and addictions, break your heart open so new light can get in, make you so desperate and out of control that you have to transform your life...”

duminică, 8 iunie 2014

Salcia oarbă, fata adormită de Haruki Murakami

Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, Libris! Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză!

Nu prea mă omor după literatura japoneză așa că, pentru a evita să-mi schimb hotărârea nu am stat prea mult pe gânduri când am ales această carte. Se poate spune că am fost la un „blind date” cu Haruki Murakami, iar pentru a evita neplăcerile unei prime întâlniri, am ales ceva ușor: povestiri - 24 mai exact. Nu foarte scurte, potrivite, cu subiecte diverse și mesaje bine ascunse. La un moment dat am avut impresia că la final va trebui să alcătuiesc un puzzle din toate povestioarele iar așa să găsesc răspunsuri pentru unele întrebări apărute pe parcursul lecturii. Nici dacă ar fi posibil nu aș face-o. Misterul dozat atât de bine în fiecare poveste, enigma fiecărui personaj și încercările de a-l „dezbrăca” pe Murakami sunt de fapt punctele forte ale cărții. Desigur, pe lângă acestea aș mai adăuga dovezile conform cărora imaginația s-a jucat mult prin paginile acestei cărți. 

Autorul nu dă indicii, nu ajută, nu trădează nimic. Nici măcar cele 24 de titluri n-au „scăpări” ce-ar putea ajuta la dezlegarea ghicitorilor. Granița dintre real și ireal nu mai există, în caz că o s-o căutați pe undeva. Ce pot să vă spun sigur este că universul creat de Murakami este fascinant, imprevizibil și irezistibil. Fiecare cuvânt este la locul lui, imposibil de înlocuit cu oricare altul, fiecare rând desenează un labirint strategic construit, iar cititorul nu poate decât să pășească pe acest tărâm fantastic și să se lase purtat de valurile universului murakamian.

„- Salcia oarbă este aparent mică la suprafață, dar are rădăcini adânc înfipte în pământ, ne-a explicat ea. De fapt, când atinge o anumită vârstă, salcia oarbă nu mai crește la suprafață, ci se dezvoltă numai în jos, tot mai adânc. Ca și cum întunericul ar fi hrana ei.”

Sentimentul care m-a vizitat cel mai des a fost frustrarea. Ca în majoritatea cazurilor, când citesc o carte, odată cu începutul apare curiozitatea și dorința de a afla sfârșitul. Pe parcurs îmi place să-mi imaginez cum s-ar putea sfârși povestea ca mai apoi sa compar prezicerea mea cu alegerea autorului, dar de data asta planul mi-a fost dat peste cap, devenind imposibil de realizat. Niciuna din cele 24 de povestiri nu are un final stabilit de Murakami, nici măcar o încercare de final; parcă doar s-a oprit din scris în mijlocul acțiunii și a decis să se apuce de altceva. La început am privit totul cu scepticism dar apoi am renunțat la a cauta o logică oarecare și m-am limitat la a mă bucura de conținutul fiecărei istorisiri.

Finalurile deschise pot avea și părțile lor bune, lăsându-l pe cititor să conducă personajele mai departe contribuind la munca scriitorului japonez. Însă, până acolo, avem timp pentru diferite activități: să ne plimbăm prin Grecia, să mâncăm spaghete în 1971, să recunoaștem magia și multe atele de la pisici care mănâncă oameni până la pietre în formă de rinichi.

Ca o primă părere despre Haruki Murakami pot spune că este un scriitor pretențios pe care nu-l poți citi decât dacă ești pregătit să rămâi prizonier pentru un timp în universul său plin de ciudățenii interesante pe care nu trebuie să încerci să le înțelegi. Nu știu despre celelalte lucrări ale sale, dar aceste povestiri trebuie citite fără să te aștepți ca realitatea să se potrivească în vreuna din formele pe care Murakami le-a dat lumii sale. Pentru că am fost vrăjită de felul în care scrie, de absența paragrafelor obositoare și de fantastica sa imaginație, scriitorul japonez și-a câștigat locul pe lista de autori pe care-i voi mai citi în viitorul apropiat. :)

miercuri, 21 mai 2014

Halat

Bullshit! Normal că vreau să fii fericit - la naiba! Evident că m-am topit. La dracu! 

Tricouri murdărite cu minciuni

Poate greșeala e tocmai dorința de a spune tot ce n-am spus. Cuvinte multe, idei multe, povești multe, dar spațiu limitat și drepturi aproape inexistente. Unde e partea bună în toată afacerea asta? Niciunul nu câștigă - cu atât mai puțin tricoul. Nicio variantă nu pare cea bună până acum. Dacă scriu ceva dulce, pompos și exact cum îmi vin cuvintele la gură, probabil rezultatul va fi ceva grețos de exagerat - pentru că în lumea steve-ilor nu există o paletă atât de largă de sentimente. Să ne amintim câtă fericirea vine de la bere + covrigei = love! Dacă mă scufund în ironii nu fac decât să-mi trezesc conștiința ca să mă mustre când deja e prea târziu să-mi schimb cuvintele. Dacă mă semnez și atât.. - nu. Iar apoi, de unde toată ideea asta? Cine-și dorește amintiri despre statusurile de acum trei ani cu „Te iubesc C.!”?!?! Subtilitatea era undeva sub nivelul mării..

Adevărul e că n-am ce să-ți spun tocmai pentru că sunt prea multe de zis. Asta sună ca partea cu prietenii nenumărați - A. știe ce zic. Nu vreau să fii fericit. De ce aș vrea? Cât timp fericirea ta e departe de mine, aș fi ipocrită să spun că ți-o doresc numai de dragul artei. Sau „îți doresc să..”! Omule, dorește-ți singur! Pune-o pe Jolene să-și dorească pentru tine, eu am treabă în timpul ăsta. Totuși, aș putea să scriu „Whiskey? Cred că ți se pare. E doar mionetto valdobbiadene prosecco superiore!” - mda.

Trebuie să disec bine vorbele alea care ziceau că „mai bine să regreți ce ai făcut decât ce n-ai făcut” - bullshit? Cel mai probabil. Să-nțeleg că mâine fiecare mincinos pe pixul lui piere? :)

Una peste alta, cărțile salvează situația. La mulți ani Libris!!!

luni, 12 mai 2014

Un motan pe nume Bob de James Bowen

Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, Libris! Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză!

Citindu-i autobiografia lui James Bowen, facem cunoștință cu cel mai carismatic motan, „celebritatea felină”, Bob. Pe parcursul celor 240 de pagini cititorul își face un prieten necuvântător ce emană inteligență și stil prin fiecare fir de păr din blană.

După divorțul părinților, factor care i-a zbuciumat anii adolescenței, și nenumăratele mutări ce i-au furat speranțele unei vieți bazate pe stabilitate, James Bowen se întoarce în Anglia unde își încearcă norocul pe plan muzical. Datorită socotelilor care nu ies chiar așa cum s-ar fi așteptat, acesta se refugiază în droguri începându-și viața pe străzi. Suportă consecințele propriilor fapte și aspirând totuși la o viață mai bună începe un program de recuperare, își câștigă existența ca artist ambulant pe străzile londoneze și spune „acasa” unei locuințe modeste, oferită oamenilor în situația lui.

Întâlnirea dintre James și prietenul blănos are loc când primul găsește la ușa unuia dintre vecinii de bloc un motan portocaliu, rănit, care se dovedește că nu aparține nimănui. Deși speriat de responsabilitate, hotărăște să aibă grijă de el, îi dă numele „Bob” iar după ce problemele de sănătate dispar, îl lasă liber în stradă, convins fiind că nu-l va mai vedea vreodată. Mustăciosul îl contrazice dovedindu-și afecțiunea și loialitatea până când cei doi devin de nedespărțit. Relația lor evoluează după ce din colegi de apartament, devin o echipă în care fiecare-l pune pe celălalt în valoarea. Dovadă stau recompensele mult mai mari pentru micile spectacole ale celor doi și „atențiile” primite de Bob atât de la turiști cât și de la localnici.

„Faptul că îl aveam pe Bob alături de mine deja îmi schimbase modul în care îmi trăiam viața. Mă făcuse să mă comport după anumite standarde, să-mi îmbunătățesc stilul de viață din multe puncte de vedere.”

Un motan pe nume Bob nu duce lipsă de momente amuzante cum este ziua în care James găsește pisoiul folosind WC-ul ca un om sau momentul în care ghemotocul portocaliu încolăcit în cutia chitării își arată curajul alungând un câine mult prea atras de mâncarea sa. Eternul mister al unei întinse părți din carte este proveniența motanului și motivul pentru care acesta și-a abandonat vechiul trai. Deși evident îngrijorat pentru felul în care noul său prieten și-ar fi putut duce zilele până să-l întâlnească, de la un anumit punct, James acceptă că Bob este „o pisică fără trecut” fapt ce contribuie la farmecul roșcatului. Cum importanța trecutului începe să piardă teren tânărul hotărăște să-și părăsească definitiv vechile obiceiuri și că închidă capitolul „droguri” - atât pentru el cât și pentru Bob.

„Nu mă simțeam mândru că sunt un dependent de droguri în stadiul de recuperare și cu siguranță nu eram mândru că trebuie să merg la clinică o dată la două săptămână și să-mi iau medicamentele de la farmacie zilnic. Așa că mi-am făcut o regula: dacă nu era absolut necesar, în aceste excursii nu aveam să îl iau pe Bob cu mine. Știu că s-ar putea să sune tâmpit, dar nu voiam să cunoască acea parte a vieții mele. Ăsta era încă un lucru cu care mă ajutase; chiar vedeam toată partea aceea ca pe trecutul meu. În viitor mă vedeam scăpat de dependență, trăind o viață normală. Nu trebuia decât să fac lunga călătorie care avea să mă ducă spre acel punct.”

Perioada de sevraj prin care urmează să treacă îi schimbă perspectiva asupra vieții și îi reamintește că are pentru cine să lupte în continuare. Bob îl ține ocupat și încearcă să-i atragă atenția de la durerea instalată în tot corpul, ba chiar se asigură că nu este mort mușcându-l de picior și lipindu-și năsucul de obrazul lui. De la un singuratic ce încearcă să-și câștige a doua șansă într-o societate în care marea majoritate judecă după aparențe, James își depășește propria dramă lăsând în urmă dependențele de orice fel și construindu-și o nouă viață alături de Bob, pe care-l consideră copilul său. 

„Iar vestea bună era că mare parte din cei care încetineau și îl vedeau pe Bob se îndrăgosteau pe loc de el.”

Vă recomand această carte fiind sigură că și voi îl veți îndrăgi pe blănos, iar faptul că povestea este una adevărată nu face decât să aducă și mai multe plusuri. Serios.. cei doi mușchetari sunt ca un magnet! Priviți aici sau aici.

marți, 6 mai 2014

Finalul prezis încă de la început

Mă oftic pentru că am pierdut multe detalii fiind atentă numai la o parte a poveștii. Îmi pare rău de șansele pierdute ale timidului și îmi pare rău de șansa mea irosită pe apă de ploaie. Poate altă dată...

Acum nu mă mai interesează pentru că am aflat deja numărul final - nu și cel câștigător. Deși certitudinea ar trebui să ajute la ceva, probabil aș fi preferat să nu văd cum funcționează sistemul și cum anii se întorc pur și simplu. Numărătoarea inversă nu mai e așa de amuzantă când știi că la finalul ei nu faci decât să-ți pierzi din viitor. Măcar știu să mă aștept la nenumărate senzații de deja-vu. 

Amestecând râsul cu plânsul, melodia asta are exact același efect. La naiba cu trecerea timpului! Unde e partea mea de câștig? De ce nu s-a șters nimic? Vrăjeli ieftine.

duminică, 4 mai 2014

she loved him, more than she could ever find words for

“I will love you with no regard to the actions of our enemies or the jealousies of actors. I will love you with no regard to the outrage of certain parents or the boredom of certain friends. I will love you no matter what is served in the world’s cafeterias or what game is played at each and every recess. I will love you no matter how many fire drills we are all forced to endure, and no matter what is drawn upon the blackboard in blurry, boring chalk. I will love you no matter how many mistakes I make when trying to reduce fractions, and no matter how difficult it is to memorize the periodic table.
I will love you no matter what your locker combination was, or how you decided to spend your time during study hall. I will love you no matter how your soccer team performed in the tournament or how many stains I received on my cheerleading uniform. I will love you if I never see you again, and I will love you if I see you every Tuesday. I will love you if you cut your hair and I will love you if you cut the hair of others. I will love you if you abandon your baticeering, and I will love you if you if you retire from the theater to take up some other, less dangerous occupation. I will love you if you drop your raincoat on the floor instead of hanging it up and I will love you if you betray your father. I will love you even if you announce that the poetry of Edgar Guest is the best in the world and even if you announce that the work of Zilpha Keatley Snyder is unbearably tedious. I will love you if you abandon the theremin and take up the harmonica and I will love you if you donate your marmosets to the zoo and your tree frogs to M. I will love you as a starfish loves a coral reef and as a kudzu loves trees, even if the oceans turn to sawdust and the trees fall in the forest without anyone around to hear them. I will love you as the pesto loves the fettuccini and as the horseradish loves the miyagi, as the tempura loves the ikura and the pepperoni loves the pizza.
I will love you as the manatee loves the head of lettuce and as the dark spot loves the leopard, as the leech loves the ankle of a wader and as a corpse loves the beak of the vulture. I will love you as the doctor loves his sickest patient and a lake loves its thirstiest swimmer. I will love you as the beard loves the chin, and the crumbs love the beard, and the damp napkin loves the crumbs, and the precious document loves the dampness in the napkin, and the squinting eye of the reader loves the smudged print of the document, and the tears of sadness love the squinting eye as it misreads what is written. I will love you as the iceberg loves the ship, and the passengers love the lifeboat, and the lifeboat loves the teeth of the sperm whale, and the sperm whale loves the flavor of naval uniforms. i will love you as a child loves to overhear the conversations of its parents, and the parents love the sound of their own arguing voices, and as the pen loves to write down the words these voices utter in a notebook for safekeeping. I will love you as a shingle loves falling off a house on a windy day and striking a grumpy person across the chin, and as an oven loves malfunctioning in the middle of roasting a turkey.
I will love you as an airplane loves to fall from a clear blue sky and as an escalator loves to entangle expensive scarves in its mechanisms. I will love you as a wet paper towel loves to be crumpled into a ball and thrown at a bathroom ceiling and as an eraser loves to leave dust in the hairdos of people who talk too much. I will love you as a cufflink loves to drop from its shirt and explore the party for itself and as a pair of white gloves loves to slip delicately into the punchbowl. I will love you as the taxi loves the muddy splash of a puddle and as a library loves the patient tick of a clock.” - Lemony Snicket