vineri, 31 ianuarie 2014

joi, 23 ianuarie 2014

Eseuri de îndrăgostit de Alain de Botton

Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, LibrisPentru o excursie printr-o gamă variantă de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii se cărți în limba engleză!

„...în esență, nu suntem pe de-a-ntregul vii până când nu suntem iubiți.”

Eseuri de îndrăgostit” este în primul rând o poveste de iubire ce nu se încadrează în așteptările oferite de titlu. Surpriza imensă vine din partea lipsei romantismului și a dulcegăriilor cu care sunt decorate majoritatea relațiilor descrise chiar de unul dintre îndrăgostiți. Iubirea, îmbrăcată în mister și abstract, este dezbrăcată de explicațiile concrete ale autorului, ce încearcă să înțeleagă factorii care au condus la întâlnirea dintre el și Chloe, fata cu ochii mari, de un verde acvatic ce refuzau să privească într-ai lui. 

Alain de Botton împarte relația dintre un bărbat și o femeie în 24 de capitole fiecare reprezentând o etapă necesară descifrării sentimentelor. Chiar dacă lipsa impactului dramatic se va face simțită de către iubitorii poveștilor romantice reprezentative, chiar și cei mai sceptici vor putea fi momiți de felul aparte în care se completează reciproc filozofia cu realitatea. Prima etapă, fatalismul romantic va duce pagină cu pagină la învățămintele iubirii, capitolul final care parcă se eliberează din calculele matematice și revine la o viziune mai optimistă, ușor zeflemitoare a experienței îndrăgostitului. 

Lectura se desfășoară iute odată ce te obișnuiești cu stilul autorului; și chiar înconjurată de cifre și invocări ale marilor filozofi povestea centrală reușește să te ducă de la extaz la agonie foarte ușor. Ești martorul nașterii unei atracții ce se transformă într-o dragoste recunoscută, grație dorinței destinului. Care au fost șansele ce cei doi să se întâlnească? - este întrebarea a cărui răspuns nu este niciodată suficient de amplu și de bine explicat. Faptul că „Eseuri de îndrăgostit” conturează atât frumusețea și inocența naivă a unei povești de iubire, dar și neplăcerile alături de ironicele jocuri ale sorții, modifică așteptările impresionând prin surprinderea inefabilului și expunerea lui lumii întregi.

N-aș putea recomanda această carte unei anumite categorii de oameni. Singura cerință pentru a înțelege conținutul „eseului” este să fi fost îndrăgostit - și nu degeaba nu folosesc timpul prezent. Chiar dacă vor exista contraziceri între cititor și primul roman al lui Alain de Botton, cred sincer că multe dintre mărturisirile naratorului-personaj vor trece de suspiciuni și critici, împăcând atât tabăra romanticilor incurabili cât și pe adepții realismului. 

„O carte inteligentă, amuzantă, sofisticată, concisă și plină de observații juste.”
Spectator

duminică, 19 ianuarie 2014

For the love that I hate, I'm going to hell

Ca să mă potrivesc în peisaj, voi spune că ești ca ploaia într-o dimineață de luni, așa că mi-am luat scutire pentru toate zilele de luni pe următorii 100 de ani - ca să fiu sigură. Ce ar spune cărțile cu și despre superstiții despre un dans rapid cu însuși Diavolul? Ce ar șușoti lumea dacă s-ar afla că l-ai călcat pe picior și atunci el te-a strâns de mână cu o putere ridicol de mare? Să nu dăm totul din casă totuși - să dansăm.

Dacă ți-a fost dor de pelerina roșie poți să te bucuri pe termen nelimitat de întoarcerea ei în garderoba destinului tău. Ți-aș putea spune ce-mi dezvăluie zațul de la cafeaua ta dar m-ar acuza de trișat și probabil ar rupe logodna. Nu e doar în seara asta, nu se leagă de acum o săptămână, nu e doar un pasaj secret al zilelor de duminică, n-are ca motiv lumânările aprinse în serile de vineri, e doar poezia nopții. 

Blestemele nu au bani pentru biletul de avion așa că va trebui să-ți aștept întoarcerea și să ți le trimit împreună cu o bufniță ca să înțelegi de la cine sunt. Apoi, până să îți construiești noile granițe vei avea mult de săpat după cele vechi. Așa se întâmplă când lași noroiul să se adune în timp ce vinul scade vizibil. 

Ideea e că vrăjile nu mai sunt ca pe vremuri iar aburul care trebuie să iasă din cazane a fost înlocuit cu ceva care-ți face ochii să lăcrimeze. O tragedie pentru un rimel ca cel de ieri. Partea grea pare a fi așteptarea ca dansul să-și facă efectul, poezia să fie recitată sub lună plină, poțiunea să fie terminată prin adăugarea sufletului lipsă, întoarcerea ta și blocarea trecutului. Apoi vei rămâne doar tu și Diavolul, dezbrăcați într-o cutie neagră cu capac argintiu. Iar eu mă voi plimba pe sub teii morți de lângă parc. Doar pentru efectul dramatic voi păstra pandantivul - deci, să lăsăm bătrânul liliac să-și joace rolul.

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

cuplu dezastru

Nu știu dacă în lumea ta detaliile sunt la fel de evidente, dar de unde stau eu - și multa altă lume - se vede aproape 3D cum standardele tale se prăbușesc. Iar dacă nici măcar nu are legătură cu tine și e numai piesa care închide cercul, atunci probabil conduci beat prin mulțime. Partea bună e că s-ar putea să-ți cumpere o mașină; partea proastă e că le va cumpăra și altora. 


marți, 7 ianuarie 2014

miercuri, 1 ianuarie 2014

Some people care too much. I think it's called love.

Fericire.. fericire.. 

Deja nu mai e o surpriză. Concluziile s-au adunat și contopit până când toată lumea a înțeles că am slăvit zeii greșiți. Până la urmă, dacă facem scurtcircuit atunci când încercăm să descriem culori de ce să ne deranjăm neuronii pentru subiecte mult mai complicate? Ca să nu mai spun că răspunsurile nu fac decât să ceară explicații pe care nimeni nu poate să le dea. 

Trandafirii nu sunt făcuți să moară, indiferent ce spun versurile, realitatea dovedește contrariul. Iar asta mă poate face să deschid paranteze peste paranteze care ar bloca sursa de aer abia găsit - mă voi abține. Să jucăm cărțile pe care le avem, zic. Iar pentru a nu uita planetele, responsabile pentru împărțirea pachetului, îmi voi retrage plângerile. Poate nu știu ele să lipească unde trebuie, dar știu când și de ce să taie pe linia punctată. 

Îmbrățișările nu și-au redus strânsoare așa cum scria printre reguli. Vizitele nu s-au rărit. Speranțele s-au înmulțit. Timpul nu și-a mai lăsat amprenta pe nicăieri. Cărțile au tot călătorit. Opțiunile încă nu au destule minute. Defectele își au locul lor și sunt cunoscute până la cele mai mici detalii. Scuzele ies din discuție. Motivele ne-au anunțat că a venit timpul să întoarcem situația în favoarea noastră și să ne gândim la un armistițiu cel puțin până o să ningă. Miezul nopții, artificiile și șampania pot fi arestate cu dreptul de a nu spune nimic. 

..dacă te-ai opri pentru un moment și-ai lua în seamă,
atunci ai înțelege ce înseamnă.