miercuri, 31 decembrie 2014

2015 sau 2014s?


Despre ce a citit Anna...

Cărți a căror existență încă o regret: 
„Fluturi” de Irina Binder

Cărți pe care le îmbrățișez cu drag:
„Measle și vrăjmintitul” de Ian Ogilvy
„Roverandom” de J.R.R. Tolkien
„Miss Peregrine” de Ransom Riggs
„Îngerul nopții” de Becca Fitzpatrick
„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne
„Ruinele” de Scott Smith
„Belzhar” de Meg Wolitzer

Restul e cancan.

P.S. știți ce mi-a spus globul de cristal că vine odată cu 2015? Un concurs! :) 

marți, 23 decembrie 2014

Nume de cod: Verity de Elizabeth Wein

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză


Primul lucru ce mi-a atras atenția atunci când am început să răsfoiesc cartea, a fost lista impresionantă de premii și nominalizări. Apoi, plimbându-mi ochii printre file am devenit conștientă că urma să citesc o carte ce nu va putea fi comparată cu nimic din ce citisem până atunci - și am avut dreptate din toate punctele de vedere.

De obicei, cărțile ce-și au acțiunea situată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial promit multe. Eu una, am o mare slăbiciune pentru ele și încă nu mi s-a întâmplat ca așteptările să-mi fie înșelate. Nume de cod: Verity, aflându-se în categoria mai sus menționată, nu poate fi pusă de către mine decât pe un piedestal, ca recunoaștere pentru talentul cu care autoarea a transformat tragicul în comic de la o pagină la alta, trecându-mă printr-o gamă amplă de emoții.

Povestea începe cu o confesiune: „Sunt o lașă.”
Verity, după suferirea unui accident, este arestată de Gestapo. Conștientă că un spion capturat de inamici nu are prea multe șanse de supraviețuire, Verity alege să coopereze și ajunge la o înțelegere cu naziștii ce-o țin prizonieră. I se oferă instrumente de scris și foi câte dorește pentru a-și descrie în detaliu misiunea, urmând ca odată cu sfârșitul mărturisirilor să vină și sfârșitul ei. Știind că nu mai are nimic de pierdut, tânăra alege să-și povestească trecutul și să păstreze aparențele strecurând câteva informații din cele ce-i sunt cerute.  Așa ajungem să facem cunoștință cu Maddie, pilot de avioane și cea mai bună prietenă a lui Verity, să fim martorii unor fapte impresionante și să recunoaștem inteligența cu care Elizabeth Wein a construit această poveste, parcă desprinzând-o din realitate, făcându-te să uiți de eticheta „ficțiune”.

Printre alte elemente apreciate de mine, m-au surprins plăcut referirile la Peter Pan și asociația făcută între von Linden și Căpitanul Hook - au adăugat o notă copilărească personalității lui Verity și mi-au luminat puțin perspectiva asupra finalului ce se promite a fi tragic .

„Von Linden seamănă cu Căpitanul Cârlig, în aceea că e un tip de gentleman corect, cu toate că e o brută, iar eu sunt chiar Peter Pan-escă, în ceea ce privește încrederea mea naivă că el va juca după reguli și se va ține de cuvânt.”

Recunosc că am început cartea cu stângul din cauza fricii de a nu fi dezamăgită, dar acum mă bucur enorm că am citit-o și mai pot adăuga un titlul listei de cărți ce m-au impresionat. Povestea lui Verity are o putere extraordinară de a-ți colinda mintea zile întregi după ce ai terminat-o. Încă mă gândesc serios să o recitesc doar de dragul de a-mi dubla atenția asupra detaliilor - care la final mi-au construit un munte de curiozități. Voi sfârși această recenzie aici pentru că Nume de cod: Verity trebuie citită și simțită; oricum mi-aș grupa cuvintele nu ofer nici 0,1% din experiența pe care o dăruiește Elizabeth Wein cititorilor săi.

sâmbătă, 20 decembrie 2014

16/11 sau aproape 8 luni (n)

Acum se explică mult mai clar de ce cuvintele nu ieșeau. Slavă - oricui - că n-au ieșit! Deja am trecut la alt nivel; nu e așa deranjantă situația cât amânarea ei - lăsați copiii să știe din timp că Moș Crăciun nu există! 

After all, e bine că n-am reușit să construim prea mult ca să nu mai intrăm în faliment ca data trecută.