vineri, 31 iulie 2015

Read-a-thon (BookTube-a-thon)

Așa cum am anunțat și pe Instagram, de luni, 3.08.2015, începe un nou read-a-thon! Acesta va ține șapte zile, terminându-se duminică, 9.08.2015. Criteriile după care să vă alegeți TBR-ul sunt:
  1. o carte cu albastru pe copertă
  2. o carte scrisă de un autor al cărui nume să înceapă cu prima literă a numelui tău de familie (mie mi-a dat mult de furcă această cerință așa că trișez puțin și adaug „nume sau prenume care să înceapă cu prima literă a numelui tău de familie”)
  3. cartea preferată a altcuiva
  4. ultima carte cumpărată
  5. o carte pe care să o citești fără pauză
  6. o carte pe care vrei foarte mult să o citești
  7. citește șapte cărți în total
Read-a-thon-ul ăsta nici că putea să vină la un moment mai potrivit! În caz că vreți să participați, spor la citit! :)

duminică, 26 iulie 2015

Bucătăria sclavilor de Kathleen Grissom

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.

„Acum câțiva ani, am restaurat împreună cu soțul meu un vechi han aflat pe pământurile unei plantații din Virginia. În vreme ce-i studiam trecutul, am dat peste o hartă pe care se afla desenat, chiar lângă casa noastră, un loc: Dealul negrilor. Neștiind povestea lui, istoricii s-au gândit doar la semnificația numelui, care nu putea fi decât una tragică. Mi-am frământat mintea cu ea luni de zile. Până la urmă, am văzut cu ochii minții o scenă la fel de limpede precum un film. Am început să scriu, iar cuvintele zburau pa hârtie. Am mers pe urmele unei fetițe albe înspăimântate, alergând pe deal în spatele mamei înnebunite... așa am început să scriu la Bucătăria sclavilor.” - Kathleen Grissom


Și foarte bine ai făcut, Kathleen Grissom! Sincer, nu mă așteptam să îndrăgesc așa de tare această carte, dar uite-mă aici, neputând să zic decât că oricine dorește o carte bună, poate să o înceapă încrezător pe aceasta. 

Eroina noastră, Lavinia, are șase ani, este de culoare albă și și-a pierdut ambii părinți. Chiar dacă dă naștere unui contrast puternic, micuța ajunge să muncească într-o bucătărie, alături de sclavi, unde este adusă chiar de Căpitan, stăpânul plantației de tutun. Fiind abia trecută printr-o traumă puternică, Lavinia este lăsată în grija lui Belle, o mulatră despre care se bănuiește că ar fi chiar amanta Căpitanului. Chiar dacă relația dintre cele două nu este cea mai fericită la început, întâmplările prin care trec le apropie și le sudează aproape ca pe o mamă și o fiică.

În urma unor evenimente neplăcute, Lavinia este acceptată în „casa cea mare”, unde locuiește alături de stăpână. Aceasta din urmă, din cauza lipsei Căpitanului și a pierderii mai multor copii, a devenit dependentă de opiu, petrecându-și majoritatea timpului dormind. Mutarea din bucătărie și apropierea ei de familie, o transforma pe Lavinia într-o femeie frumoasă și inteligentă dar aceste calități nu o scutesc de greutățile vieții. După mai multe relații eșuate, tânăra sfârșește în brațele lui Marshall, băiatul Căpitanului. Această alegere o pune într-o situație dificilă în fața „familiei” de sclavi, Lavinia încercând să găsească un echilibru între cele două lumi, fără să părăsească complet una din ele sau pe oamenii dragi ce i-au fost alături în ambele conjuncturi.

„Romanul de debut al lui Kathleen Grissom răstoarnă convențiile prozei americane de gen. El intermediază multe momente tensionate, iar josniciile pe care le descrie țin cititorul în tensiune, atent la finalul neașteptat al unei cărți ce are toate șansele să se termine fericit.” - Kirkus Reviews

miercuri, 15 iulie 2015

dacă era

Inițial eram împăcată cu pierderea - fără ca măcar să știu ce-am pierdut exact. Apoi mi-am dat seama de cine mi-e dor și „împăcarea” a explodat în zeci de întrebări. Asta m-a făcut să-mi sun trecutul și să-l invit în prezent. Ce se poate întâmpla rău?

joi, 9 iulie 2015

știu cine e ea. eu cine dracu sunt?

17.10
Sunt curioasă al cui spectacol de adio este de fapt. Mă enervează că ți-ai amintit/mă topește că ți-ai amintit. O să fie prea cald ca să mă pot bucura de moment. Compania nu este bine aleasă - nici în alte dăți nu a fost. Sunt curioasă dacă tu aplauzi în comparație cu alți domni - râd. Mai sunt curioasă dacă faci diferența între motive și dacă nu cumva toată treaba asta e răspunsul întrebării pe care mi-am pus-o de dimineață. În caz că e așa, cineva nu înțelege ce înseamnă „clar”. Sau poate doar trebuie să-ți fac lipeala cu cineva - partea asta se simte prezentă de fiecare dată. O, stai. Am uitat de micul detaliu nesemnificativ care zice că ai deja ce-ți trebuie.

18.10
Zeeeeen.

23.45
Se poate numi „îmbinarea utilului cu plăcutul”. Doar că nu prea ești util. Oricum, înțelegi ideea. Acum titlul postării ăstea mă lovește ca o palmă dată din fundul curții. În momentul ăsta chiar știu cine e ea. Și culmea, ne place de ea. Are un zâmbet molipsitor și nu văd niciun motiv pentru care și-ar petrece timpul cu tine. Dar asta e altă poveste. Mint - nu mai știu cum o cheamă, dar tot știu cine e. Înțelegi ce zic? Nu știu dacă ginul ăla te-a marcat așa tare sau altceva, dar parcă nu mai văzuseși - nimic, niciodată. Plouă. Asta îmi amintește de ce-mi spunea A. înainte sa plec de acasă: „totul se întâmplă cu un motiv”. Dacă banca nu era ocupată de balerina vieții - nici măcar nu mai încerc să mă abțin - probabil acum eram afară, în ploaie. Dar așa, știind noile date ale problemei, sunt acasă, foarte bine. O întrebare îmi tot vine-n minte: ea era aceea? Soțul ei ți-ar trage câteva? Dacă răspunsul e „da” atunci întâlnirea asta a fost epică. Mi-ar plăcea să aflu asta. Câteodată mi se rupe sufletul când realizez unde mă va duce toată treaba asta. Apoi, înțeleaptă cum mi s-a spus că sunt (merci, vrăji), îmi amintesc de blonda care probabil crede că te-ai băgat la somn, că ești obosit, că ești cu băieții la bere. Și atunci îmi vine să râd isteric - de multe ori nu e râsul meu. Am renunțat să mai țin cont de cum lucrează karma - deși ideea pare simplă la început, cu timpul își pierde sensul.

***

Noaptea trecută am descoperit că filmele horror nu mai au același efect. Dezamăgirea a fost mare. Mai încerc în seara asta. Apoi o să aleg un serial la care să mă uit până dimineață. Sunt curioasă dacă programul ăsta are vreo legătură cu tine. Probabil că nu, eram vampir și înainte. Plouă și mai tare. Păcat că nu te transformi în sirenă! (nu știu ce vreau să spun cu asta) 

altă formă

E ca și cum aș urmări o crăpătură de pe tavan stând sub lustra care urmează să-mi cadă în cap. Totuși, întind brațele așteptând-o să cadă, pregătită s-o prind înainte să mă rănească în vreun fel.

Imaginea e amuzantă. Mă face să râd. 

Apoi mă dau un pas mai în spate. O văd în ansamblu și dau în plâns. Nu am citit eu deja finalul poveștii ăsteia?

sâmbătă, 4 iulie 2015

privirea de "mi-ai rănit pe cineva drag"

Eram hotărâtă să-i distrug sufletul - până mi s-a spus că am făcut-o deja. Apoi am căzut în beznă.

vineri, 3 iulie 2015

nepotrivită fără motiv

Cumva, printre versurile de jale, găseam timp să mă gândesc și la compania prezentă - dar mai mult făceam pariuri cu vremea, în legătură cu felul în care-mi va ajunge sufletul acasă. Apropo de asta, încă nu a ajuns. 

La un moment dat am pus toate socotelile pe pauză și l-am ascultat cu atenție. Povestea ceva despre un copil ce urmează să apară și apoi a vorbit de suferință - nu doar a lui. Totuși, nu m-am putut abține să nu mă întreb de cine îi aminteau toate melodiile alea și ce-l ținea pe loc - de data asta nu era frâna de mână. Apoi mi-am dat seama cât de mult mi-ar plăcea să iasă totul cum trebuie la interviu și anul viitor pe vremea asta să ne intersectăm la locul lui de muncă. Din păcate mi s-a tăiat tot cheful când rațiunea a preluat controlul și m-a trimis în cu totul altă zonă. Măcar am avut parte de o plimbare diferită. 

joi, 2 iulie 2015

hai că mai trebuie să sun pe cineva

Cică vezi mai ușor când începe. Finalul s-ar putea să te ia prin surprindere. Fantezii.

Acum, nu știu de ce „mă obosește” mi s-a părut o chestie spusă la momentul potrivit - probabil pentru că a fost, zic. Tot mă întrebam eu dacă momentele alea de liniște sunt confortabile doar pentru mine. Diseară o să tăcem iar. Apoi mă voi întoarce acasă convinsă că nu știu unde mi-e capul și pornită să îmi schimb numărul de telefon, numele și adresa. Ceea ce nu se va întâmpla. De fapt, nu-mi place mie jocul ăsta? Până la urmă nu mă oprește nimeni să zic „pas” până când nu mai sunt runde rămase. Ba da, ar fi cineva care mă oprește, dar mă oprește și să fac vreun pas în față și să fac vreo doi, trei în spate. Gardianul nu-știu-cui. A fost trimis din regatul inteligento-ai-mai-fost-aici. Am auzit de la cunoștințe că își dă multe palme peste față atunci când mă hotărăsc eu să iau decizii legate de cum o să-mi petrec serile. Nu pot să-l condamn.

Ultima carte citită îmi spune că îmi petrec timpul cu un sociopat. Faptul că „pat” intră în alcătuirea cuvântului nu face decât să-mi provoace o criză de râs. Nu știu cât de potrivit este să spun scriu, că cine se aseamănă se adună. Măcar noi ne adunăm răruț că-i mai drăguț - și restul timpului e ocupat de zâne care nu există. Regula conform căreia mor zâne atunci când nu crezi în ele, se aplică și aici? Nu m-ar deranja. Cât timp pot să aleg eu zâna care dispare. Știi ce zic? :)

Nu alegem zâna care merge la ceainărie - deși am impresia că e genul greșit. Mai știm noi pe cineva așa: îi place să bea cafea și să stea printre cărți dar n-ar citi una din copertă în copertă. Alegem zâna - aș putea folosi pluralul dar sunt finuță - care se machiază strident și probabil așa o s-o învețe și pe minunata ei zână-fiică. Pentru că există o zână-fiică și o zână-familie. Da, asta se poate duce. E amuzant și cu zânele astea, dar nu prea. Noi să fim sănătoși!