duminică, 27 septembrie 2015

Istoria vrăjitoriei în Occident de Colette Arnould

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.

„Dacă natura a făcut din noi, femeile, ființe incapabile de bine, în privința răului nu există artizani mai experți.”

Așa cum spune însăși autoarea, istoria vrăjitoarelor este un topic mai puțin consultat, majoritatea oamenilor lăsându-se pradă fantasmelor ce le dau fiori pe șira spinării, acestea fiindu-le suficiente. În această carte, vrăjitoarea călare pe mătură, ce se poate transforma într-o femeie bătrână și urâtă, cu privirea amenințătoare, care aplecată deasupra tuciului își supraveghează fierturile oribile, înconjurată de animalele ei favorite: pisica neagră, liliacul, cucuveaua și broasca - este doar un personaj malefic, inventat, care îi alimentează pe amatorii de emoții tari.

Colette Arnould ne prezintă imaginea vrăjitoarei din Antichitate până în secolul XX. Dacă „vrăjitoarea” este doar o lentă deteriorare a statutului femeii, o creație a Inchiziției sau cea mai bună prietenă a Diavolului, aflăm în cele 12 mari capitole ale cărții.

Pentru a mai șterge din răutatea atribuită vrăjitoarelor, autoarea ne povestește despre Circe și Medeea, ambele magiciene dar reprezentând totuși două imagini opuse ale femeii. Uneia îi aparțin farmecul, blândețea, seducția. Celeilalte, intensitatea dramatică din care se naște pasiunea. Una poate cunoaște mila, lăsându-se înduplecată, cealaltă nu cunoaște decât dorința oarbă și răzbunarea la care vin să se adape decepția cu ura care o animă. Respectând ceea ce spunea profesorul Sala-Molins, Colette Arnould nu încearcă să umple un vid, ci să scape de ceea ce dă pe dinafară, demontând teorii false, născute din legende populare sau din nevoia de control asupra anumitor popoare. Pe nesimțite se trece de la divinație la magie, de la zei la demoni. 

„Omniprezent, Diavolul reprezintă cu prisosință problema majoră a acestei societăți. Satana conduce balul, iar lumea merge în derivă. Incapabili să se ancoreze de niște valori care se scufundau peste tot, oamenii acelor timpuri de îmbarcau pe Corabia Nebunilor. Societatea era prea bolnavă ca să se schimbe odată cu schimbarea secolului. Situația este de așa natură încât răul cel mai rău... abia avea să vină.”

luni, 14 septembrie 2015

hapciu 2

Piticii invizibili nu prea ne-au ajutat azi - au fost atacați de uriașul căpcăun și dorințele lui nepotrivite! Acum nu știu dacă să îmbrățișez ideea conform căreia intenția contează, sau să mă rog pentru o a treia șansă? A treia oară e cu noroc... (m-aș putea referi la atât de multe!!!)

Din colecția „unde dragoste nu e, facem” s-a desprins „unde dragoste nu e, scriem pe uși”. Am vorbit cu autoarea în cauză și este hotărâtă să revină anul viitor pentru a verifica opera de artă. Speră din tot sufletul să nu-i apuce pe bieții oameni renovările și să vopsească ușa - dar cât timp există pixuri, există speranță. Un singură întrebare a rămas fără de răspuns: acele camere de supraveghere funcționează? 

După câteva momente de masochism pur - te iubesc, iubirea mea - am zis să dau update „iubirii mele”. Nu știu exact dacă ghilimelele înseamnă ironie sau nu, dar fără ele clar zic o prostie. Și am dat update! Cică se face aproape o săptămână de când cu tăcerea asta. Ce-i drept, nu te poți pune cu plictiseala omului! Nici ornitorincii nu mai sunt ce-au fost...

duminică, 13 septembrie 2015

între două...

...nu te plouă, dar nici bine nu îți e! Rămâne de văzut cum voi modifica pe parcurs ultima parte.

Ziceam ceva de niște aripi suflate în aur - nu e cumva asta metoda prin care un anumit personaj a distrus toată afacerea? Așa cum ochii lui au perceput greșit toate - absolut toate - semnalele primite, așa și eu am impresia că tu ai nevoie de mine să-ți sortez prințesele, zânele, balerinele, -ele, -ele - înțelegi tu ideea. Poate problema e la mine. Cine spune că tu nu ești printre norocoșii care au găsit un sistem perfect pentru ei? Posibil să te simți ca acasă în dezordinea ta. Nu mai întorc problema pe toate părțile ca să îmi dau seama ce fel de om te face toată treaba asta - noi să fim sănătoși!

Dacă mi-aș lăsa mintea să zboare, aș paria toți banii pe ziua de luni. Mai bine spus doar pe jumătate din ea. Nu știu exact cum o să fie planetele aliniate dimineață, dar tare-aș vrea ca după examenul în cauză, să cumpăr niște flori și să i le ofer cui trebuie! Poate o să dau și de ochii tăi prin mulțime. Au și rețelele astea de socializare rolul lor. Asta dacă nu ești lipit de a ta mândră - tare-mi place cum sună!

Nu-mi amintesc exact ce spunea tanti de la horoscop dar am impresia că nu era de bine. Cum globul meu de cristal a avut și zile mai bune, îmi permit să-l contrazic din când în când. O să-mi petrec ziua alături de pitici invizibili și pietre care nu știu ce-i aia forță gravitațională. Nu, nu fac o aluzie la vreo carte fantasy...

sâmbătă, 12 septembrie 2015

hapciu

Am stat puțin de vorbă cu vremea și am hotărât că destule nuanțe de gri aduce ea, nu e nevoie să mai adaug și eu colecția personală - fără vreo aluzie perversă. De aici a apărut ideea cu „pa-pa”-ul prematur. Nu că m-ar deranjat neapărat situația, dar nici nu mă plimbă pe covoare roșii - știi ce zic? Altfel spus, dacă situația nu e nici albă, nici neagră, nu se potrivește în tabloul meu. Degeaba mai insist eu asupra anumitor părți, n-am destulă răbdare. Cum era vorba aia: ”unde nu e...” - numai balerina cere. 

ruptură (zic)

Cică jumătate din timp. Niciodată nu am fost bună la matematică - nu mă pot baza pe rezultatul obținut de mine. Totuși, n-aș mai avea mult timp să omor trandafirii - știi ce zic? Că tot am ajuns aici, nu m-am întrebat niciodată dacă mor ei sau trebuie să se ocupe cineva. Și treaba trebuie făcută intenționat sau depinde numai de noroc/ghinion?!


plictis

Pot să îți pun aripi suflate în aur și tot n-ar ajunge. 

vineri, 11 septembrie 2015

de pe vremuri


- Probabil până poimâine ajungem tot de unde am plecat. Ideea aia cu călugăria nu-mi dă pace.
- Nu te-ar prinde absolut deloc.
- Nici pe tine. Oricum, e frumos ce faci.
- De câte ori am auzit asta nu a ieșit nimic bun.
- De data asta e diferit. Eram chiar acolo, știu bine datele problemei.
- Ce-i drept, multe s-au întâmplat când tu erai chiar acolo.
- Ce pot spune? Sunt centrul universului tău.


- Știi că ai unde să te întorci, nu?
- Nu știu dacă întrebarea asta face povestea mai tragică sau mai amuzantă.
- Serios. Știi că mă pricep la sfaturi.
- Asta clar e amuzant. Dacă dorești pot pretinde că mă ajută ce spui tu.
- Sigur.
- Mă ajută ce spui tu.

- Poți oricând să-mi aduci o ciocolată caldă.
- Chiar începusem să-mi fac griji.
- Știu, simțeam stresul din aer.
- Schimbi subiectul. Știi că vechile iubiri nu se uită niciodată.
- Da, știam deja că nu mă vei uita.
- Iar îmi făceam griji și era stres în aer.


Cică trebuie să aștept până poimâine. Întrebarea e: care poimâine?

marți, 1 septembrie 2015

Final concurs

Câștigătoarea aleasă de random.org este Chivu Mihaela
Te rog să-mi trimiți datele tale într-un e-mail la adresa anna.s_soul@yahoo.com!

Totuși, Anna mai are surprize. Mai sunt câteva participante ce-și vor primi pe parcursul lunii septembrie cărțile dorite! Acestea vor fi contactate direct pe conturile de Facebook. :)