marți, 26 ianuarie 2016

Zilele amanților de Corina Ozon

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză


Nu mă dau în vânt după autori români, fie ei contemporani sau nu. Nu-mi plac cei care vor să scrie ca pe vremuri, nici cei care vor să scrie ca în zilele noastre. Pur și simplu e o relație complicată. Rar - foarte rar - găsesc genul de autor/autoare care să mă facă să-i îndrăgesc cartea. Genul acela de carte care are de toate dar cu măsură, care nu te plictisește cu descrieri de tip Sadoveanu sau cu victimizări ieftine de tip Binder și care nu este, cum am văzut că tot apar cărți acum, o alăturare a tuturor citatelor motivaționale de pe Facebook. 

Cartea Corinei Ozon este genială! Gata, am spus-o! Nu mă înțelegeți greșit, nu este o capodoperă, nu aruncă o nouă perspectivă asupra vieții, nu încarcă cititorul cu profunzimi ale sufletului autoarei. Ideea e că nici nu are nevoie! Umorul care îmbracă personajele m-a fermecat pur și simplu! La porțiile de râs zgomotoase, s-au adăugat momentele în care am recunoscut atât de bine unele situații încât aproape îmi venea să strig la numele autoarei „give me five!”. Ștefan Caraman numește această carte „cinică și vie” - absolut!

Capitolele sunt povestite din perspectiva a trei personaje: Mircea - amantul însurat, Teo - nevasta înșelată și Cati - amanta. Un alt lucru care mi-a plăcut în mod deosebit a fost neutralitatea Corinei Ozon față de personajele ei. Sau cel puțin asta a fost impresia transmisă mie. De obicei, nevasta este pusă pe un piedestal iar soțul și amanta sunt transformați în personaje negative în care cititorii aruncă roșii. În „Zilele amanților” nu este vorba de așa ceva. Nimeni nu se transformă în lupul moralist al poveștii, nici măcar autoarea. Personajele ne sunt prezentate atât cu punctele lor slabe cât și cu punctele lor tari iar de aici devine greu să te întâlnești pe parcursul lecturii cu vreo picătură de antipatie. Cumva asta mă face să cred că autoarea își iubește personajele, oricum ar fi ele și asta nu poate să fie decât de bine. 

Mircea, Teo și Cati ne sunt prezentați, fără ipocrizie sau ocolișuri, în diferite situații pe care ni le spune chiar cuprinsul: Amantul însurat și ziua femeii, Paștele amantelor, Paștele nevestelor însurate, Amantul însurat la cumpărături (am râs cu lacrimi), Nevasta înșelată, în club, Amanții la înmormântare etc. - așa cum spune Petronela Rotar, „Amanții putem fi oricare dintre noi.”. Probabil ăsta este motivul pentru care titlurile capitolelor nu conțin nume, acestea nefiind importante. Cu alte cuvinte, nu citești această carte ca să-i judeci personajele - o să fii prea ocupat să prinzi drag de ele și de stilul cărții. 

Dragă Corina Ozon, felicitări pentru curaj și mulțumesc pentru porțiile de râs! Cartea ta într-adevăr face parte din literatura deșteaptă! Keep up the good work!

marți, 5 ianuarie 2016

fan covrigi (coada e opțională)

Mă bucur că mi-am amintit de scrisoare. Mâine o să-mi fac timp să o completez pentru că evenimentele de azi au mai schimbat puțin datele problemei. Partea proastă e că nu știu care variantă îmi place mai mult sau care e mai ușor de pus în practică.

Am lăsat vampirii să se odihnească lângă cursurile de organizare. Mă întreb dacă legăturile false pot să fie pierdute cumva. Nu funcționează dacă închizi ochii și îți imaginezi că n-ai dreptate - dacă ești alergic la căpșuni, oricât de orb vrei să fii, tot alergic la căpșuni rămâi. Poate ideea asta cu plecatul nu e așa rea. Zăpada de la munte are covrigi în coadă - zic.

În cel mai rău caz o să îmi amintesc de ce abia așteptam să fiu singură în tot liceul.

luni, 4 ianuarie 2016

Vindecă...

N-am mai vorbit de mult. Nici nu știu cum să-ți spun. Să zicem Joe. Din aceeași categorie, refuz să țin cont de „așa se face” și „așa trebuie”. Mă bazez pe faptul că mă poți asculta și așa, în mijlocul patului, cu privirea când spre tine, când în jos.

Joe, probabil ai cereri mai urgente la care trebuie să răspunzi. Și probabil cei care au o cantitate mai mare de încredere primesc cu atât mai multă atenție. Dacă lumea are dreptate, ar trebui să ghicești de ce te vizitez la ore complet nepotrivite, din motive care m-au surprins și pe mine. Oricum, te-aș ruga să ignori relația noastră de până acum pentru că nu e vorba de noi doi. O să avem timp și de asta, altă dată. Ca să nu fiu ipocrită mă voi abține să-ți propun un târg - deja ai văzut că promisiunile astea nu țin mai mult de câteva zile. Sunt sigură că știi deja la ce sunt gata să renunț și la ce nu aș renunța niciodată. 

Mi-ar plăcea să am la îndemână o broșură care să explice cum funcționează sistemul tău. 

Dacă vreodată i-ai dat un sms de sărbători sau pur și simplu din dor, te-aș ruga să faci așa și acum. Explică-i și arată-i! Nu vorbi cu mine, știi că nu sunt persoana potrivită pentru asta. Dar acolo unde te trimit eu o să fii ascultat, ai fost și până acum. Nu știu ce era în mintea ta când ai trasat liniile! N-aș vrea să cred că doar te jucai cu o riglă și s-a întâmplat să se bușească joaca ta cu joaca mea. Nu-mi demonstra asta.

În caz că a ieșit ceva bun din toată învârteala, poți păstra orice e de ajutor. De exemplu, încrederea în zâmbet. În rest, șterge tot prin cea mai bună metodă de care dispui. Nu vorbesc despre pierderea memoriei, știi tu ce trebuie să ștergi. Să nu-mi spui că nu poți face asta pentru că e vreo lecție de păstrat. Îți dau adresa de mail, poți să-mi trimiți orice curs vrei tu - chiar și ppt, nu mă supăr. 

Poți să pui dorința asta pe orice listă o va face mai importantă. Poți să o consideri așteptarea mea de la 2016 sau de la alinierea planetelor. Poate să fie dorința de ziua mea sau din orice altă zi cu proprietăți magice asupra dorințelor. Poți să rogi o stea căzătoare să pice exact atunci când mă auzi spunând-o.

Fă o excepție. Uită motivele și renunța la orice plan aveai tu în minte. Joe, te rog să repari ce-am stricat eu! Vindecă-l...