vineri, 29 aprilie 2016

Stăpânul dinozaurilor de Justin Richards

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Cărți pentru copii.

În afara faptului că osul era surprinzător de greu, mai era ceva ciudat la el, observă Berry, în timp ce-l clătea în chiuveta laboratorului. Deși fusese fixat pe toată lungimea brațului, osul era dintr-o singură bucată. Berry se întoarse spre Protheroe și văzu că bătrânul îl privea încurajator, aprobându-i din cap concluzia evidentă la care ajunsese asistentul.
- Nu e posibil, spuse Berry. Nu văd nicio articulație. E doar o singură bucată. Unde-i cotul?


Faptul că în descrierea acestei cărți intră cuvinte precum: Londra, străzi încețoșate, secret monstruos, mister, bizar, inexplicabil, zombi, asasini, hoți de cadavre - și că o parte din titlu este alcătuit din „dinozaurilor” iar pe copertă se vede bine ce este, mă face să cred că n-are niciun rost să explic motivele pentru care am fost puternic atrasă de această carte. Din punctul meu de vedere, faptul că este o carte dedicată juniorilor n-ar trebui să stea în calea cititorilor atrași de cuvintele enumerate de mine mai sus. Dragi fani Jurassic Park, faceți cunoștință cu Justin Richards și modul lui original de a folosi dinozaurii în această carte!

...acum știu, și pot dovedi ce a fost la început. 
Răspunsul se află în... Cristal...

Povestea începe așa: „La patru zile după propriile funeralii, Albert Wilkes reveni acasă să-și bea ceaiul.” - tabieturile sunt făcute să reziste mai ceva ca fixativul din celebra reclamă. De la această primă propoziție poate încolți ideea conform căreia tocmai ce-am făcut cunoștință cu al nostru personaj principal. Fals - deși ar fi fost o perspectivă interesantă! După ce ne plimbăm puțin cu Albert Wilkes, acesta dispare și ne lasă alături de George Archer, Liz și Eddie - personaje care ne vor ține companie până la finalul cărții. 

George Archer, angajat la British Museum, hotărăște ca după terminarea orelor de lucru să treacă pe la bătrânul Percy, care lucrează în sectorul rezervat documentelor, aflat în drum spre ieșirea din muzeu. În timp ce dialogul sporește, izbitura unei uși anunță intrarea a doi presupuși hoți, trimiși să recupereze ultimul jurnal scris de Sir Henry Glick - fost paleontolog și geolog. Ca urmare a bruscărilor repetate, una din lămpi cade, pornind un incendiu în care dispar majoritatea documentelor și prețioasele jurnale. Prețul cel mai mare este plătit chiar de Percy, bătrânul dându-și ultima suflare dar nu înainte să rostească un nume: Augustus Lorimore. Considerând acest nume un indiciu prețios și pozitiv în căutarea celor doi hoți, George pornește în căutare de ajutor. Întâmplările îl unesc de Liz, fata unui preot și de Eddie, hoțul de buzunare care-i fură portofelul fără să bănuiască ce conține acesta de fapt. După incendiul de la muzeu, tot ce a mai rămas din jurnalele lui Glick este o mică hârtiuță, arsă pe margini, ce conține câteva cuvinte. Aceasta este păstrată de George în unul dintre buzunarele portofelului său, acesta sperând să găsească pe cineva care să-i deslușească motivele pentru care există oameni capabili să ucidă doar pentru a pune mâna pe respectiva hârtiuță.

Pe parcursul lecturii, Justin Richards ne oferă indicii legate de ce se întâmplă, folosindu-se de ideile lui Eddie și descoperirile făcute în urma autopsiei lui Albert Wilkes. Deși am pornit prin a considera-o doar o simplă carte menită să-i înspăimânte pe cei mici, „Stăpânul dinozaurilor” s-a dovedit a fi un roman plin de suspans, capabil să-și teleporteze cititorii pe străzile Londei, bântuite de cine știe cine. Ideea cărți a fost prima de acest gen cu care eu m-am întâlnit, aducând cu atât mai multă savoare și apreciere poveștii. Recomand cu mare drag! Nu poți să fii dezamăgit de ceva de are în componență dinozauri (Justin Richards înțelege cel mai bine)! 

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Daruri și "dar"-uri

Te..., dar nu pot să accept că nu-mi răspunzi la telefon. 
Te..., dar nu am timp.
Te..., dar am mai multă nevoie de bani.
Te..., dar după ce termin și sticla asta.
Te..., dar acum vreau să fiu populară.
Te..., dar am alte planuri.
Te..., dar nu pot să fiu sincer - o să înțelegi mai târziu, ești deșteaptă.
Te..., dar n-am curaj.
Te..., dar nu pot să recunosc că am greșit.
Te..., dar mi-e frică de tine.
Te..., dar nu destul ca să rămân.
Te..., dar după țigara asta.
Te..., dar am treabă.
Te..., dar vorbim mâine.
Te..., dar parcă te-aș... mai mult dacă...
Te..., dar am nevoie și de ea.
Te..., dar uite-l pe ăla ce bun e.
Te..., dar trebuie să faci cum vreau eu.
Te..., dar numai până e altcineva mai interesat de mine. 
Te..., dar parcă orgoliul mă ajută mai mult.
Te..., dar n-aș rămâne în viață pentru tine.
Te..., dar nu-i suficient. 

marți, 19 aprilie 2016

"n-aș vrea să mori înghețată"

- Deci nu ai o problemă dacă mor dezghețată?
- Copilă, știi bine că nu asta era ideea. Acum patru ani lumea se învârtea altfel, tu dansai prin ceață, eu stăteam cu lanterna după tine. 
- Nici nu vreau să mă gândesc câte baterii ai cumpărat pe parcurs.
- Deja primeam reducere.. 
- Nu mă fă să-ți amintesc de toate pixurile consumate pe zeci de scrisori! 
- Dacă ție nu-ți plăcea să vorbești la telefon..
- Dacă tu te culcai prea devreme..

- După atât de mult timp, dorești cafea?
- Nu. Sunt convinsă că nu ți-ai schimbat obiceiul de a-ți otrăvi vechile cunoștințe.
- Cum aș putea? 
- Mai simplu decât crezi.
- Am impresia că nu m-am întors la aceeași veche cunoștință. Sau poate doar am îmbătrânit eu. 
- Ambele.
- Mai ai aripile de liliac?
- Nu. 
- Ceața? Iluzia? Lista cu întrebări?
- Nici.
- Ce mai ai?
- Amintiri, cuvinte și o luminiță.
- Și despre ce...
- Lasă. Mai bine spune-mi de unde să-mi cumpăr niște tablouri la prețuri rezonabile.
- Nu te-aș fi crezut genul.
- Da, nici eu.

- Cred că mi-ai lipsit.
- Cred că ți se pare.

vineri, 8 aprilie 2016

#heart2

“Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurting or laugh with you when you make a fool of yourself. Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful. There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will think of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all. A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile. Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life.”  ― Bob Marley