joi, 30 iunie 2016

Fata şi marea de Maureen Johnson

Recenzie sponsoizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărţi, alături de ultimele noutăţi şi oferte trăgătoare, intraţi pe site-ul lor unde veţi găsi şi mii de cărţi în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteţi găsi în categoria Beletristică.

În faţa lor, la nu mai mult de patru metri şi jumătate - înot sau poate chiar pe jos - era un şir de cinci ambarcaţiuni extraordinare. Chiar la capătul şirului respectiv, era cea mai mare şi cea mai îndrăzneaţă dintre ele, fără doar şi poate un iaht. Ceva cu privire la ambarcaţiunea asta părea să spună cu voce tare: "Sunt un model foarte bine cunoscut în zonele petroliere ale lumii. Cost mai mult decât sufletul tău!"


Titlul cărţii te lasă cumva nepregătit pentru întâlnirea pe care urmează să o ai cu povestea. Detaliile care scot cartea din tiparele obişnuite apar târziu, abia pe la jumătatea acesteia. Aspectul ăsta poate reprezenta un plus sau un minus, în funcţie de răbdarea şi gusturile fiecărui cititor. Eu una am savurat situaţiile - uneori amuzante, alteori nu - care sunt prezentate până se ajunge la factorul x al cărţii.

Clio Ford îşi doreşte un singur lucru: să aibă parte de primul ei sărut, iar dacă această dorinţă s-ar concretiza cu Ollie Myers, vacanţa ei de vară ar fi perfectă. După ce reuşeşte să obţină un job de vară alături de băiatul viselor ei, entuziasmată, Clio este nerăbdătoare să îşi anunţe mama, fără să aibă habar că vestea pe care urmează să o primească de la aceasta o să fie cu mult mai şocantă. De când părinţii ei s-au despărţit, tânăra a continuat să locuiască alături de mama sa, vizitându-şi tatăl ocazional, în vacanţe. Vizitele au avut loc până într-o vară care i-a demonstrat lui Clio că alături de tatăl său devine cea mai rea variantă a ei - aici a luat sfârşit orice fel de relaţie între cei doi, tatăl lui Clio devenind un fel de Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit.

De aici se poate înţelege de ce vestea conform căreia mama sa tocmai ce a primit o bursă de studii pentru care trebuie să realizeze un proiect ce o va trimite în Kansas pentru zece săptămâni, are un efect de distrugere completă şi irevocabilă asupra planurilor lui Clio. Pe lângă dezamăgirea simţită la auzul faptului că mama sa alege să îl ia alături de ea pe noul ei prieten în loc de propria fiică, Clio este inundată de furie în momentul în care i se spune că va trebui să petreacă vara alături de tatăl ei, în Italia.

Pe lângă povestea lui Clio, la începutul cărţii ni se mai prezintă două personaje a căror poveste se desfăşoară în Londra anului 1897. Aceste personaje sunt Marguerite şi Jonathan, iar din puţinele pagini în care ni se vorbeşte despre ei putem aduna piese importante pentru a înţelege mai bine povestea lui Clio şi aventura la care urmează să ia parte.

El nu-i spune decât că planurile pentru următoarele zece săptămâni includ o barcă.

duminică, 12 iunie 2016

16,12 și alte numere cu amintiri

Chiar îmi doream să scriu ceva răutăcios - apoi m-am răzgândit. Cică între timp am ales că cred că toate se întâmplă cu un motiv. Apoi, nu eu ți-am dorit asta? Nici măcar nu am să comentez despre rochia ei și cum am văzut-o peste tot. Mă abțin și când vine vorba de culoarea costumul tău - Dumnezeu cu mila! 

Totuși.. nu mă pot abține și până la urmă tot ceva răutăcios va ieși, să știi că nu vorbesc serios. Ironia sorții o să mă omoare - am și eu limitele mele. Mă mai gândeam: dacă tot se întâmplă toate cu un motiv, poate sunt toate meritate și doar îmi lipsesc mie amintirile, așa cum azi n-am recunoscut familiaritatea unei situații până nu m-a lovit cu toată puterea. 

Mi s-ar fi rupt sufletul să fi fost și ea aici să te vadă. I s-ar fi prăbușit lumea iar și iar și iar. Noroc că nu mai e de găsit și probabil și-a început o nouă viață departe de toată sălbăticia de aici. Păcat că m-a lăsat pe mine să-i păzesc fantomele și să i le mai hrănesc din când în când. Ne tot certăm de câteva zile dar de data asta o să fac o excepție. O să-i arăt pozele, o să facem comentarii ironice pe seama lor, ea o să se întoarcă în liniștea ei și eu o să-mi văd de ai mei demoni. Așa toată lumea e fericită. În special voi doi. :)

P.S. Prietena ta știe că...?!

marți, 7 iunie 2016

bolnavă

- Și care a fost motivul până la urmă?
- Nu știu să-ți spun. Nici nu-mi doresc. Apoi, în altă ordine de idei, nici nu înțeleg de ce mai vorbim despre asta. 
- Pentru asta vii aici - cel puțin așa era ultima dată când am verificat.
- Mă îndoiesc. Vin din obișnuință. 
- Ce altceva mai faci din obișnuință?
- Prea multe - aș spune.
- De ce?
- Iar întrebarea asta! Nu știu. Chiar nu știu. Zilele astea din ce în ce mai mult încep să înțeleg de ce lumea asta trebuie distrusă și parcă încep să fiu recunoscătoare că oamenii sunt muritori. Doar imaginează-ți nemurirea într-o astfel de lume!
- Lumea ta sau lumea?
- Ambele. Sunt la același nivel.
- Hai pe altă planetă!
- De ce? Cu ce ne-a greșit altă planetă? Și apoi, fiecare își ia lumea cu el - unde sunt avantajele?
- Păi...
- Exact! Oricum, amintește-mi încă odată cum ai ajuns tu în fotoliul ăla? Și de ce?
- Știi deja. Ai vrea să ajungi într-un fotoliu al tău?
- La ce bun?
- Ajuți copile.
- Adică le schimbi?
- Dacă trebuie...
- Ce prostie! Când ai schimbat ultima dată pe cineva?
- Să te pun și pe tine la socoteală?
- Asta numești tu schimbare? Bătrâne, pe mine mă poți schimba cum vrei tu, asta e și problema cu care am venit la tine.