duminică, 30 aprilie 2017

Teancul de citite - APRILIE 2017

După ce îți dai seama că mai e o lună și ceva până trebuie predată lucrarea de licență... mda. Nu vi se pare enervant cum viața intră peste programul vostru de citit? Nu vi se pare și mai enervant cum aveți cel mai mare chef de citit când aveți cea mai multă treabă? Întrebări, întrebări..
  1. Animale fantastice și unde le poți găsi de J.K. Rowling. Încă de când a apărut „Harry Potter și copilul blestemat” nu am știut cum o să mă înțeleg cu cărțile acestea de tipul unui scenariu. Copilul blestemat nu vreau să îl cunosc. Am aflat unele dintre spoilerele majore și pe lângă faptul că lectura nu ar mai avea farmec, mintea mea nu acceptă continuarea respectivă. Pe de altă parte, „Animale fantastice și unde le poți găsi” mi-a plăcut mult! Mi-ar fi plăcut și mai mult dacă primeam mai multe detalii și eram ținută mai mult timp în acest univers, dar am văzut zilele trecute că o să existe o continuare (?!) și nu fac decât să sper și la un volum doi.
  2. Și am privit cu toții spre cer... de Tommy Wallach. Pentru cine nu a citit încă recenzia, din punctul meu de vedere, nu este o carte rea, dar nu se află nici printre recomandările mele.

sâmbătă, 29 aprilie 2017

"Și am privit cu toții spre cer..." de Tommy Wallach

Am sentimente amestecate față de această carte. Mi-a dat impresia că este construită în jurul unei idei foarte bune, dar că idee respectivă nu a fost exploatată pe cât era posibil. Pe parcursul lecturii, am avut senzația că mi se dezvăluie într-adevăr niște informații interesante, destul de interesante încât să continui cititul, dar că nu mă pot întoarce cu atenția spre ceea ce este cu adevărat important. Țin minte momentul în care am citit descrierea aflată pe spatele cărții, iar în mintea mea a început să ia naștere un trailer plin de acțiune, emoții și suspans. Ceea ce am găsit însă între paginile cărții „Și am privit cu toții spre cer...” a fost cu totul altceva.

- Bine. Atunci, hai să te întreb altceva - ce anume face ca o carte să fie cu adevărat bună?
- Eu nu prea citesc. Adică, în afară de temele pentru acasă.
- Atunci, lasă-mă pe mine să-ți răspund. Cele mai bune cărți nu vorbesc despre acele lucruri la care nu te-ai gândit niciodată. Ele vorbesc despre acele lucruri la care te-ai gândit mereu și despre care crezi că nimeni altcineva nu le-a mai băgat în seamă. Le citești și deodată te simți mai puțin singur în lume. 

Povestea este relatată din patru perspective a patru adolescenți: Peter (sportivul), Eliza (proscrisa), Andy (ratatul) și Anita (tocilara). Lumea acestora este pe cale să se sfârșească și aici nu mă refer la vreo dramă adolescentină, ci la sfârșitul lumii ce urmează să fie adus de un asteroid al cărui traseu conține și coliziunea cu Terra. Pe scurt, personajele noastre află că mai au cam două luni de trăit. Din acest punct apare inevitabila întrebare: ce ai face dacă ai afla că viața ta mai durează timp de câteva săptămâni? Aparent, nu prea multe lucruri bune. Sarcina de a-ți înghesui în două luni tot ce îți doreai să faci în următorii zeci de ani, este, evident, imposibilă. Poate tocmai această imposibilitate conduce oamenii spre nebunie, determinându-i să își piardă orice urmă de umanitate. 

Am citit multe recenzii pozitive făcute acestei cărți și chiar luând în considerare elementele pe care le-am apreciat și eu, nu pot să spun că am fost impresionată de poveste în vreun fel. Parcă autorul a vrut să transmită un mesaj, dar până să-l poată finaliza i-a dispărut ideea. Spun asta pentru că la început personajele par să aibă potențialul de a evolua, potențial ce pare să se stingă pe parcurs. Deși întâlnim și un triunghi amoros, parcă nici pe planul ăsta nu se întâmplă mare lucru. Cu toate că lumea pare să fi pierdut orice limită exista până la anunțarea sosirii asteroidului, Peter, Eliza, Andy și Anita par încă blocați de frica anumitor reacții ale oamenilor din jur. Vine sfârșitul lumii, de ce nu poți să îți recunoști sentimentele față de fata pe care o placi?! (de exemplu)

Din câte am înțeles eu, Tommy Wallach își dorea să scoată în evidență tocmai alăturarea dintre patru oameni complet diferiți, fiecare purtându-și propria etichetă. Finalul trebuia să elimine aceste etichete, dar cumva ele par să rămână.

La sfârșitul lecturii nu am simțit un atașament aparte față de personaje, nu am reușit să empatizez cu poveștile lor. Parcă tot ce făceau era lipsit de substanță. Cam toate alegerile acestor patru personaje le face mai mult antipatice decât plăcute de către cititor. Un personaj care are tatăl bolnav de cancer în fază terminală pare să uite complet de acest fapt, un altul alege să stea într-o relație care evident nu mai conține strop de iubire, să-și înșele partenera și să ignore fata de care este îndrăgostit cu adevărat tocmai când aceasta are mai mare nevoie de ajutor și multe alte întâmplări. Există momente în care caracterul unor personaje pare să se schimbe, dar este sau o schimbare făcută prea târziu sau una care nu are la bază o sinceră realizare a unei greșeli, ci ideea că oricum urmează să se sfârșească totul, nu mai contează. 

Cu regret am realizat că „Și am privit cu toții spre cer...” a reușit decât să mă pună puțin pe gânduri legat de acțiunile mele în contextul unui posibil sfârșit al lumii, dar nu a reușit să-mi transmită un mesaj constructiv sau să mă facă, măcar într-o mică măsură, curioasă de alte scrieri ale lui Tommy Wallach.

Lectură plăcută!

Recenzie sponsorizată de librăria onlineLibris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Beletristică

joi, 20 aprilie 2017

Teancul de cumpărate (4)

  1. La răscruce de vânturi de Emily Brönte. Mai trebuie să adaug ceva?
  2. Puteri periculoase de E. Rose Sabin. Îmi amintesc că am auzit de trilogia din care face parte această carte acum mulți ani, dar tot era prea târziu pentru a mai găsi toate cărțile în stoc, așa că am luat la vremea aceea primul volum, iar acum am pus mâna pe al doilea. :)
  3. Lady de Winter de Susan Hill. Acum.. Susan Hill a scris una dintre cărțile mele preferate, anume „Femeia în negru”. Treaba asta e suficientă pentru mine. 
  4. Depresie și tentative de suicid la adolescență de Daniel Marcelli, Elise Berthaut. Salutare, lucrare de licență!
  5. Depresia. Psihoterapie și consiliere de Paul Gilbert. Salutare din nou! 
  6. Secretele comunicării nonverbale de Joe Navarro. De fiecare dată când citesc o carte despre limbajul corporal decid că informația e interesantă, dar de cele mai multe ori greu de aplicat tocmai din cauza excepțiilor care nu vin cu vreo diferență în plus. Un om poate să facă un anumit gest din mai multe motive, iar limitarea acestor motive la unul singur.. e magie. Totuși, mă concentrez pe partea în care spun că informația e interesantă!
  7. Noua și scurta viață a lui Bree Tanner de Stephenie Meyer. Nu, încă n-am citit această carte. Da, știu acum cât timp a apărut. 
  8. Gazda de Stephenie Meyer. Din păcate, nu știu ce demon m-a împins să văd filmul înainte să citesc cartea și am așteptat să mai uit din acțiune pentru a o putea citi. Sigur știți ce zic. Îmi amintesc că filmul mi-a plăcut mult, așa că nu pot să fiu decât entuziasmată!
  9. Mănânc, slăbesc și mă mențin de Michel Montignac. Nu, n-am în plan să țin dietă sau ceva asemănător, dar am auzit că există informații interesante în această carte și am decis că nu strică să aflu lucruri noi despre un subiect pe care nu prea îl dețin în bibliotecă.
  10. Manual de criminologie de V. Cioclei. Asta se întâmplă când nu găsești anumite cărți la bibliotecă pentru că sunt împrumutate. 
  11. Understanding depression de Donald F. Klein, Paul H. Wender. E adevărat că scopul acestei cărți e să mă ajute în a termina partea de teorie a lucrării de licență, dar au mai contribuit și alți factori la decizia de a o cumpăra. Abia aștept să o pot citi fără să am în vedere alte obligații. 
  12. Familia Borgia de Ivan Cloulas. Am început această carte acum câțiva ani când am întâlnit-o și împrumutat-o de la bibliotecă. Din păcate, starea în care se afla mi-a îngreunat lectura și a amânat-o până când urma să găsesc cartea într-o stare mai bună. Bonus, am găsit-o și de vânzare.
  13. Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. Știu că aceste volume au apărut și cu ziarul Adevărul la un moment dat și chiar atunci m-am gândit eu să nu mai iau cărțile din colecția respectivă. Ghiciți ce s-a întâmplat apoi.. nu mai erau în stoc pe nicăieri. Trăiască anticariatele! 

luni, 17 aprilie 2017

joi, 13 aprilie 2017

blocajul cui?

- Bine, dar cum făceai concret? Ne-a spus ceva despre subiectul ăsta și C., marți. Evident, ca orice subiect apărut între respectivii pereți, nu s-a finalizat cu nimic concret - uite așa revin la vorbele înțelepte despre diploma luată de pe internet. 
- Probabil secretul e să nu te implici atât de tare. Să fii atentă la drumul tău și felul în care îl parcurgi. Așa cum drumul tău e pentru tine, așa drumul lor e pentru ei. Nu ai ajuns tu la concluzia că exemplele din exterior nu valorează așa mult? Gândește-te la moștenirile de familie care includ prietenii toxice. Ai ascultat tu sfatul dat de ea? Nu. Trebuia să îl asculți? Da.
- Ai dreptate, dar nu în totalitate. Dacă mergeam doar pe drumul construit după sfatul ei, ajungeam să cred că toate prieteniile sunt toxice. Înțelegi? Cum rămâne cu partea de filtrare?
- Ei bine, nu toți pot să pună în funcțiune acest proces.
- Păcat.
- Iar am deviat. Ai înțeles ideea principală? Lasă-i să-și vadă de propriul drum. Da, știu că poate deveni frustrant să știi finalul unei povești, să știi că e trist și totuși să nu poți face nimic pentru a-l împiedica. Partea bună e că nu e asta treaba ta, lasă oamenii să se lovească de câte praguri de nevoie.
- Ușor de zis...
- Îmi amintești de un coleg care încerca să salveze pe toată lumea.
- Și cum i-a mers?
- Foarte bine! Are loc de cinste la nebuni.