miercuri, 31 mai 2017

TEANCUL DE CITITE - MAI 2017



1. Feminist(ă), feminiști de Chimamanda Ngozi Adichie. Îmi pare atât de rău că această cărticică de buzunar nu este mai mare! Pentru cei care vor să-i asculte conținutul:


2. Tunele 2: În adâncuri... de Roderick Gordon și Brian Williams. Primul volum al acestei serii m-a captivat cu totul! Nu am putut să îl las din mână, iar când realitatea mă forța totuși să mai fac și altceva, abia dacă mă lăsam convinsă. De data aceasta, ultima parte a celui de-al doilea volum a fost umbrită de licență și alte proiecte cerute pe la facultate și cumva parcă nu m-am bucurat atât de tare pe care mi-aș fi dorit de experiența lecturii. Cu toate astea, abia aștept să ajung la volumul următor!!

3. Alice în țara minunilor de Lewis Carroll. De curând am văzut filmul și m-am gândit că ar fi drăguț să recitesc cartea. A fost! :)

4. Te las să pleci de Clare Mackintosh. Doamne, cartea asta! Găsiți recenzia aici. Pe scurt, mi-a plăcut mult, mult, mult! O recomand oricărui cititor de romane polițiste/thrillere psihologice! 

5. Spune-mi pe cine iubești că să-ți spun cine ești de Marc Pistorio. Această carte a fost surpriza lunii! Eu sunt foarte sceptică atunci când vine vorba de cărți despre cuplu și iubire. De ce? Pentru că din punctul meu de vedere treburile astea sunt atât de personale, încât nu ai cum să aplici o rețetă a fericirii general valabilă. În fiecare relație, fie ea de prietenie sau de iubire sau oricum altcumva, funcționează idei diferite. 
Un al doilea motiv pentru care mă feresc de astfel de cărți este tona de sexism pe care o conțin unele dintre ele. Mă rog, răspunsul este mai complex de atât, dar păstrez doar baza. 
Ideea e că n-am găsit așa ceva în cartea lui Marc Pistorio și mă bucur tare! Autorul vorbește despre stilurile de atașament care se dezvoltă în copilărie și felul în care acestea continuă să se manifeste în relațiile formate ulterior. Informațiile primite mi s-au părut foarte interesante și au adus cartea pe lista mea de recomandări. Limbajul este unul destul de accesibil și teoria este însoțită de exemple. Fie că sunteți părinți, fie că sunteți într-o relație, fie că sunteți doar curioși... această carte e de citit! 

sâmbătă, 27 mai 2017

"Te las să pleci" de Clare Mackintosh

UN TRECUT DE CARE NU POȚI SCĂPA.

De la un timp am început să mă cam feresc de romanele polițiste. Cel mai probabil motiv fiind că într-o perioadă am citit foarte multe, după care au început să mi se pară previzibile, în concluzie, n-au mai reușit să mă țină în suspans. Am pus ochii pe „Te las să pleci” încă de când i se anunța apariția pe pagina de Facebook a editurii. Pot spune că a fost dragoste la prima vedere? Pot. Asta nu pentru că citisem despre ce este vorba în carte, dar pur și simplu am văzut-o și mi-am zis că asta e o carte bună! Ei bine, mi-a întrecut așteptările cu mult! :) 

Simt un gust metalic în gură și-mi dau seama că mi-am mușcat buza pe interior. Înghit sângele, nedorind să atrag atenția asupra mea cerând un șervețel.
Totul s-a schimbat. În clipa în care mașina a alunecat pe asfaltul ud, toată viața mi s-a schimbat. Pot să văd totul cu claritate, de parcă asist de pe margine la tot ce s-a întâmplat. Nu mai pot continua așa.


Ca un fel de avertisment, să știți încă de acum că la un moment dat, după ce dați o anumită pagină, veți avea un șoc imens. Doar așa.. zic și eu.

Viața Jennei Grey se schimbă radical atunci când coșmarul pe care îl trăiește ajunge să atingă viața băiețelului de cinci ani. Jacob și mama lui se plimbă liniștiți pe drumul spre casă. Când copilul lasă mâna mamei și decide să se aventureze singur în traversarea străzii, are loc un accident - accident care îi este fatal acestuia. Șoferul, dovedindu-și caracterul sau mai bine spus lipsa lui, decide să părăsească scena accidentului și să își vadă în continuare de drum.

Inspectorul de poliție Ray Stevens ajunge la fața locului și alături de echipa sa încearcă să găsească persoana ce se afla la volanul mașinii care l-a omorât pe Jacob în acea noapte tragică. Chiar și cu toată experiența pe care o are acumulată, Ray nu poate să nu se lase atins de acest caz. Atât el cât și echipa lui, sunt înmărmuriți de dovada existenței unei persoane cu un suflet atât de rece încât să omoare un copil de cinci ani și apoi să fugă fără să se uite în urmă.

Firul poveștii urmărește atât ancheta poliției, cât și felul în care Jenna face față dezastruosului eveniment. Aceasta din  urmă, hotărând într-o zi că nu mai poate face față privirilor pline de milă și a propriei conștiințe care o învinovățește, acuzând-o de iresponsabilitate, ajunge să părăsească orașul ale cărei fantome par să o sufoce, sperând să scape de filmul pe care nu-l mai poate pune pe pauză. Decizia o trimite pe coastele Țării Galilor, unde aparenta izolare pare să îi ofere siguranță și un viitor în care încă de mai pot strecura zâmbete. Sau...

Acum, știu că din ce am spus eu până acum nu pare un roman polițist care să vă dea pe spate. Ideea e că nu am cum să dezvălui întorsătura de situație fără să dezvălui întorsătura de situație - înțelegeți ce zic? Ca detaliu bonus, îmi este foarte greu să scriu această recenzie și chiar dacă au trecut aproape două săptămâni de când am citit cartea, încă sunt foarte entuziasmată și aș putea să pun un semnal luminos în jurul cărții care să spună „DE CITIT!!!” și tot nu ar ajunge. Felul în care autoarea a ales să-și scrie romanul este absolut genial! Până la un anumit moment, cititorul nu are nici cea mai mică șansă să-și dea seama ce se întâmplă. Clare Mackintosh s-a jucat cu mintea mea fără să-mi dea impresia că a făcut ceva greșit. Cum să spun.. ca atunci când nu minți, doar omiți intenționat ceva foarte important. Da, ați ghicit, este genul acela de carte la care vei striga sau care te va face să-ți dai palme peste frunte.. eu știu.

În concluzie, dragul meu cititor, dacă ești în căutarea unui roman pe care să nu îl mai poți lăsa din mâini, care să conțină mult suspans, să aibă puterea de a te păcăli fără urmă de regret, să conțină cam tot ce ți-ai putea dori de la un roman polițist și încă unele caracteristici bonus, citește „Te las să pleci” de Clare Mackintosh!
Nu, serios.. CITEȘTE-O!

Lectură plăcută! :)

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Beletristică.

luni, 8 mai 2017

V de la vulner(abilitate)

- Și zici că cel mai bun plan e lipsa unui plan? 
- De ce nu? Știi că majoritatea își doresc ce e mai bun din ambele lumi - fără vreo referire la Hannah Montana -, dar nu văd și partea în care au de investit un anume efort pentru a obține rezultatul dorit. Până la urmă, dormi așa cum îți așterni, corect? 
- Corect. Cumva. Uite, eu înțeleg ce încerci tu să spui. Mi s-a demonstrat deja de nenumărate ori că discuțiile în care te contrazici cu cineva nu duc nicăieri, în special când e vorba de lucruri atât de personale, dar tot e frustrant, știi? Să vezi că o persoană poate ajunge atât de ușor unde își dorește, dar îi este frică de ce va spune lumea, de cum va interpreta și judeca lumea, vulnerabilitatea persoanei respective. 
- Și nu ți se pare logic? Oamenii nu vor să pară vulnerabili. Asta e cea mai veche poveste. 
- Este, nu te contrazic. Totuși, faptul că ascunzi unele vulnerabilități de lume, nu înseamnă că le poți ascunde și de tine sau că - și mai bine - le poți evita. De-asta nu înțeleg eu cu ce te ajută să pari un cavaler pe cal alb, fericit și plin de viață, când situația este pe dos. Ajungi în minunatul castel și te întorci la realitatea mizerabilă pe care nu îți îngădui să o părăsești tocmai pentru că o negi. 
- Cine știe.. poate oamenii ăștia, cavalerii pe cal alb, au aflat că primesc puncte în plus dacă vând o imagine falsă a lor, o imagine mai ușor de.. simțit. 
- Dar e o minciună! De aici apare și partea mizerabilă. Dacă tu nu ești de partea ta, de ce te-ai aștepta ca viața ta să se îndrepte într-o direcție pozitivă? 
- Copilă, cine te-a făcut pe tine să crezi că majoritatea oamenilor fac lucruri în concordanță cu sufletul lor sau pentru sufletul lor? Acum e important să fii un robot implicat în cât mai multe relații superficiale, pentru că suprafața contează.
- Refuz să cred că e atât de simplu de explicat. Oamenii știu că suprafața, imaginea falsă și vrăjeala, sunt povești. Poate de-asta sunt atât de triști și nemulțumiți. Lumea nu le dă voie să se aventureze mai adânc de atât, dacă treci de suprafață ești vulnerabil. Cu alte cuvinte, comiți o crimă. 
- Degeaba oamenii știu, nu vezi că nu contează? Mai știi ce îți spuneam de drumul tău? Nu spun să alegi calea ușoară, pentru că sunt sigur că nu o să fie, dar spun să alegi calea exemplului decât cea a sfatului. Înțelegi?
- Ai spus bine, asta e orice, dar nu calea ușoară!