Î de la întindere

- Gata? Acum se presupune că totul este iertat și dat uitării?
- Nu sunt sigură că treburile astea merg împreună, dar fie cum spui tu. Ca să îți răspund la întrebare: nu, sigur că nu. Doar că s-a mai adăugat puțină înțelegere. Să nu subestimezi niciodată puterea umbrei, dacă știi ce zic.
- Deci acum nu mai e vorba de rațiune?
- Sigur că e vorba și de asta. Nimeni nu a spus că e vorba de găsirea unor noi scuze, dar să fim serioși, de câte ori lucrurile pot să fie albe sau negre?
- De multe! A fost o greșeală, nu poți să negi asta!
- Sigur că a fost, dar cine spune că a fost una făcută cu răutate? Cine spune că nu și-au primit ambele părți pedeapsa? Cine spune că știm noi cine și ce a simțit?! Nu vorbeam noi despre asta și legat de momentele în care ne trezim în povești diferite? Nu ziceam că mereu e vina ambelor părți? Pentru că este. Eu mi-am ales o perioadă proastă în care să mă liniștesc, iar cealaltă parte și-a ales greșit persoana pe care să o suspecteze de.. orice.
- Deci tu nu trebuia să ai dreptul la liniște?!
- Nu înțelegi. Puteam să zic și eu ceva.
- Păi și nu ai zis?
- Am zis, dar trebuia să zic mai mult. Merita să zic mai mult.
- Cred că doar încerci să îi găsești scuze. Eu înțeleg ce vrei tu să spui, dar totul merge și invers. Și ție ți se puteau spune mai multe. Dacă tot era o relație atât de specială și exista o dorință așa mare pentru păstrarea acestei relații, de ce nu ți s-au comunicat ție problemele?
- Mi s-au comunicat, dar cred că la momentul respectiv nu le-am luat în serios. Nu știam de restul. Nu știam că totul poate să fie înțeles atât de greșit și se va ajunge la un atac personal. De-asta câteodată mă gândesc la vremea aia și nu-mi vine să cred cum s-au schimbat lucrurile.
- Și dacă ai avea ocazia să repari toată treaba, ai face-o?
- Probabil.
- Și ți-ar părea rău apoi?
- Probabil.

Comentarii