„În apărarea drepturilor femeii” de Mary Wollstonecraft

De fapt, comportamentul și obiceiurile femeilor demonstrează în mod evident că mintea lor nu e prea zdravănă, căci, precum florile plantate în solul prea fertil, le sunt sacrificate puterea și folosul, pentru a evidenția frumusețea, iar frunzele spectaculoase, după ce au încântat ochii mofturoșilor, se ofilesc pe tulpină, date uitării, cu mult înainte de a ajunge la maturitate.

Cartea ar putea să vă provoace fiori de groază - asta nu pentru că face parte din genul horror, ci pentru că este scrisă în 1792 și parcă vorbește despre 2017, dacă știți ce vreau să spun. „În apărarea drepturilor femeii” este o carte scrisă de Mary Wollstonecraft ca răspuns oferit lui Edmund Burke. După ce acesta a publicat scrierea sa intitulată „Reflecții pe marginea Revoluției din Franța”, Mary a publicat cu încrederea primul său text, foarte reușit, dedicat apărării drepturilor bărbaților. În urma acestuia, a urmat romanul de față ce pune accent pe drepturile și imaginea femeii din perioada respectivă (și nu numai).

Conform celor scrise de autoare, femeile erau tratate precum niște vietăți pe care bărbații le pot împodobi după bunul plac, vietăți ce au ca singur scop oferirea plăcerii în orice formă ar fi ea cerută. Cu alte cuvinte, rațiunea femeilor era ignorată în scopul evidențierii frumuseții acestora. Nu știu sigur dacă „ignorată” este cuvântul potrivit, pentru că, dacă e să ne luăm după alți autori ai acelor vremuri, era încă un mister dacă femeia dispune sau nu de rațiune. În același timp, pe lângă privarea de la educație, încă din copilărie, fetele trebuiau să învețe bunele maniere care luau locul educației morale, să-și cunoască foarte bine scopul: fermecarea bărbaților, întreținerea rolului de obiect dezirabil și refuzarea oricărei sarcini ce le-ar putea caracteriza drept persoane capabile din punct de vedere fizic sau psihic. Cu cât o femeie se prezenta mai mult în societate ca fiind slabă, firavă, neputincioasă, cu atât aceasta câștiga mai mult admirația bărbaților, lăsându-i pe aceștia să-și dovedească bărbăția și s-o salveze din orice situație îi oferea vreun grad de dificultate (ceva cunoscut până aici?). Doamne ferește să uit de țelul suprem: căsătoria. Acum sigur ați citit ceva cunoscut. Ca să vă ajut puțin, căsătoria era făcută în funcție de beneficiile materiale sau sociale pe care femeia le poate primi din partea bărbatului. Deci este o carte scrisă în 1792 sau nu? 

Mary Wollsonecraft încearcă în cele 283 de pagini ale acestei ediții să contrazică gândirea acelor vremuri și să demonstreze cât mai clar posibil, că superioritatea bărbatului în fața femeii ține de circumstanțele în care aceștia au crescut - sau mai bine spus, țin de felul în care societatea dorește ca aceștia să crească. În acest scop, Mary compară copilăria fetelor cu cea a băieților. Acestora din urmă le este permis să se aventureze peste tot, să spună ce gândesc, să fie mai puțin interesați de părerea celor din jur și mai mult de propria părere, pe scurt, să își facă o experiență din care să tragă apoi anumite concluzii și să îi creeze un set de valori, principii, cum vreți să le spuneți. În contrast cu băieții, fetele sunt ținute aproape de celelalte persoane de sex feminin, începând ca orice copil să imite comportamentul acestora, adică se se gătească, să fie interesate de îmbrăcăminte și cusut etc. Din cauza faptului că își petrec cea mai mare parte e timpului în casă, fetele încep să fie interesate de jocul cu păpușile, interes care nu ar apărea dacă regulile societății le-ar permite să fie zburdalnice, în loc să fie înăbușite de lenevie

O altă comparație este făcută între femei și bărbații aflați în armată sau cei care fac parte dintre nobili. În toate cele trei cazuri, realitatea este văzută printr-un filtru deformat, rațiunea neavând niciun rol în realizarea scopului dat de cele trei poziții. Femeile, precum bărbații aflați în armată, sunt învățate încă de mici că ele trebuie să se supună și să asculte cerințele primite fără să le analizeze, iar precum nobilii, sunt încurajate să țină cont de bunele maniere cu orice preț, să își reprime sentimentele și să își facă alegerile în funcție de beneficiile pe care le pot primi. 

În clasele de mijloc, ca să continuăm comparația, bărbații sunt pregătiți din tinerețe pentru a avea meserii, iar căsătoria nu este privită ca și cum ar fi marele eveniment al vieții lor, în timp ce femeile, din contră, nu au alt proiect care să le dezvolte abilitățile. (...) Pentru a crește în ochii lumii și pentru a avea libertatea de a trece de la o plăcere la alta, femeile trebuie să se căsătorească în avantajul lor.

În apărarea drepturilor femeii” unește în 13 capitole subiecte care descriu felul în care femeia este văzută în societate, felul în care este portretizată în literatură, asocierile făcute încă din copilărie și modul în care acestea influențează viața de adult, moralitatea ca factor de respingere a ideilor sexuale, efectele dăunătoare ale diferențelor artificiale stabilitate de societate etc. Vă spun din proprie experiență că informațiile din această carte o să vă pară incredibil de familiare și asta nu pentru că ați citit altundeva despre ele, ci pentru că sunt încă valabile în mare parte. 

Țin să menționez și faptul că Mary Wollstonecraft nu transformă femeia într-o victimă care nu are posibilitatea de a scăpa din lanțurile în care este ținută, din contră, vorbește și despre cazurile în care femeile acceptă și chiar repetă ideile pe care societatea le promovează în legătură cu ele sau despre cele care își măsoară puterea în funcție de viclenia de care dau dovadă. Pe lângă asta, autoare mai prezintă și felul în care societatea ar funcționa dacă femeia ar putea să își dezvolte și partea rațională, să fie independentă și să poată trage concluzii din propriile experiențe. Cel mai bun exemplu dat în favoarea schimbării este rolul pe care femeia trebuie să îl îndeplinească atunci când devine mamă. Dacă aceasta este independentă, în cazul decesului soțului său, va putea să își crească mai departe copii, va putea să îi învețe cum să-și dezvolte și ei la rândul lor rațiunea și cum să se descurce. Atunci când aceste lucruri nu sunt posibile, lipsa bărbatului o va lăsa pe mamă alături de niște copii pe care nu știe să îi crească, nu are ce să îi învețe, nu îi poate ghida în nicio direcție. În plus, în loc să își canalizeze iubirea și grija asupra copiilor, mama lăsată singură, fiindcă a fost dependentă de soțul ei, va trebui să găsească altă persoană care să o întrețină din punct de vedere financiar, lucru destul de greu, uneori chiar imposibil. 

În lumina acestor informații, mi se pare tragic felul în care în ultimii 200 de ani nu s-au schimbat prea multe. Și când spun „prea multe” exclud zonele de pe planetă despre care aș putea spune că „nu s-a schimbat nimic”. Recomand această carte pentru îmbogățirea cunoștințelor și - sper eu - recunoașterea greșelilor făcute în trecut, greșeli care sunt încă întâlnite. Știu că această ultimă parte este aproape SF și o schimbare adusă pe acest plan pare în momentul de față ceva imposibil, dar eu zic. 

Recenzie sponsorizată de librăria onlineLibris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Științe umaniste.

Comentarii