ovo-lacto-prieteneală

- Cine știe pe unde a ajuns brățara prieteniei...
- Câți ani ar trebui să aibă?
- Probabil între 12 și 14 ani. Nici eu nu mai țin minte. Mă simt prost că nu mai țin minte.
- Măcar știi că a existat și probabil încă mai e pe undeva.
- Probabil că este.
- Ce-ți mai amintești din perioada aia?
- Încerc să nu-mi mai amintesc. Deja pot să recunosc un model în toate poveștile astea.
- Care e ăla?
- Se pare că în ambele cazuri eu eram în povestea greșită.
- Și ele nu?
- Ba da, putem să spune că și ele.
- Deci a fost vina ambelor părți?
- Nu este întotdeauna?
- Tu să-mi spui.
- Este. Numai că mi-a luat mie mai mult să-mi amintesc părțile mele de vină. E interesant cum funcționează și amintirile astea. Nu știi niciodată ce mai apare la suprafață.
- A fost ciudată discuția?
- Nu prea. A fost ciudată pentru că nu a fost ciudată. Mă așteptam la cu totul altceva.
- Crezi că a fost mai bine așa?
- De ce să nu fie? Cine-și dorește să realizeze că este încă atât de prins în trecut? Eu nu. Așa că da, a fost foarte bine. Poate ușa a fost deschisă în tot acest timp și eu n-am știut.
- Intri?
- Nu. Nu este genul ăla de ușă.

Comentarii